Cel mai mare vulcan din lume se află sub Oceanul Pacific

Adaugă-ne ca sursă preferată

Denumit Tamu Massif, acest uriaş vulcan surclasează la toate categoriile vulcanul Mauna Loa din Hawaii, ce era considerat, înainte de această descoperire, cel mai mare vulcan terestru. Mai mult decât atât, Tamu Massif este doar cu 25% mai mic decât Olympus Mons de pe Marte, cel mai mare vulcan din sistemul nostru solar, conform lui William Sager, geolog la Universitatea din Houston şi coordonatorul acestui studiu.

„Suntem de părere că este vorba despre o clasă de vulcani care nu a fost recunoscută înainte”, susţine Sager. „Pantele sunt foarte line. Dacă te-ai afla pe acest vulcan ţi-ar fi foarte greu să-ţi dai seama în ce parte coboară panta şi în ce parte urcă”, a mai adăugat el.

Tamu se întinde pe 650 de kilometri dar are doar aproximativ 4 kilometri înălţime. El a erupt în continuu timp de câteva milioane de ani la începutul Cretacicului, acum aproximativ 144 de milioane de ani. De atunci nu a mai dat semne de activitate.

La fel ca şi alţi vulcani supermasivi, Tamu Massif pare să aibă un con central care a scuipat lavă pe pantele sale line. Dovezile provin de la studiile seismice şi mostrele de lavă colectate de-a lungul mai multor ani de câteva vase de cercetare. Undele seismice indică fluxurile de lavă care se scurgeau din vârful vulcanului. În vârf par să fie mai multe cazane de lavă, similare ca formă craterelor alungite din vârful vulcanului Mauna Loa, conform lui Sager.

Până în prezent oamenii de ştiinţă considerau că Tamu Massif era pur şi simplu parte a unui platou oceanic denumit Shatsky Rise, din nord-vestul Oceanului Pacific. Platourile oceanice sunt acumulări masive de lavă a cărei origine face încă subiectul dezbaterilor ştiinţifice. Unii cercetători sunt de părere că pungile de magmă din manta penetrează prin crusta terestră, inundând cu lavă suprafaţa. Alţii sunt de părere că zonele mai slabe ale crustei, aşa cum sunt zonele de graniţă dintre plăcile tectonice, permit trecerea magmei din mantă, stratul de sub crustă. Shatsky Rise s-a format la intersecţia a trei plăci tectonice.

Noua identitate a lui Tamu Massif ca singur vulcan poate contribui la obţinerea de modele cu privire la formarea platourilor oceanice. „Pentru oricine care îşi doreşte să explice platourile oceanice, avem noi constrângeri”, a declarat el pentru LiveScience. „Ei trebuie ca mai întâi să poată explica modul în care s-a format acest vulcan”, a adăugat el.

William Sager susţine că ar putea exista şi alţi vulcani, chiar mai mari decât Tamu Massif, care aşteaptă să fie descoperiţi pe alte platouri oceanice, aşa cum este platoul Ontong Java, localizat la nord de Insulele Solomon, în sud-vestul Pacificului. „Structurile aflate sub oceane, la adâncimi abisale, sunt foarte greu de studiat”, a reamintit el.

Platourile oceanice reprezintă cele mai mari acumulări de lavă de pe glob. Scurgerile de lavă care au creat aceste platouri sunt legate de fenomene de dispariţii în masă, modificări ale ecosistemului şi ale climei. Volumul vulcanului Tamu Massif este de aproximativ 2,5 milioane de kilometri cub. Întregul vulcan este mai mare decât Arhipelagul Britanic sau decât statul american New Mexico.

Cel mai mare vulcan de pe Pământ a rămas însă mereu ascuns sub valuri pentru că stă pe o zonă în care crusta terestră litosfera) este foarte subţire şi nu-i poate suporta greutatea. În prezent vârful său se află la aproximativ 1.980 de metri sub nivelul mării.

„În cazul platoului Shatsky Rise, s-a format pe litosferă cu grosimea foarte mică, iar în consecinţă se află în echilibru izostatic”, susţine Sager. „Practic pluteşte mereu, deci cea mai mare parte a vulcanului Tamu Massif coboară până în mantă. Vulcanii hawaiieni erup în zone cu litosfera mult mai groasă, deci este ca şi cum ar avea o plută de care să se ţină. Ei se ridică împingând în jos în litosferă”, mai adaugă el.

William Sager şi colegii săi au studiat platoul Shatsky Rise timp de zeci de ani, încercând să rezolve misterul platourilor oceanice