Economiile avansate vor avea nevoie de restructurarea datoriei şi inflaţie mai mare – studiu

Termenul de represiune financiară descrie măsurile folosite de guverne pentru a obţine fonduri necesare reducerii îndatorării, inclusiv împrumuturi directe, plafonarea dobânzilor, restricţionarea circulaţiei capitalului între ţări, precum şi o legătură mai strânsă între stat şi bănci.

Amploarea îndatorării economiilor occidentale înseamnă că austeritatea fiscală nu va fi suficientă, afirmă în raport economiştii Carmen Reinhart şi Kenneth Rogoff.

„Este clar că guvernele ar trebui să fie atente în presupunerea că doar creşterea economică va fi suficientă pentru a pune capăt crizei. În schimb, guvernele ţărilor avansate ar putea fi nevoite să privească tot mai mult către abordările asociate în general cu pieţele emergente, dar utilizate nu cu mult timp în urmă şi de economiile dezvoltate”, se arată în studiu.

Cei doi profesori de la Harvard au detaliat neplata la scară largă în anii ’30 de către statele europene a împrumuturilor contractate de la SUA în contextul Primului Război Mondial. Cercetarea celor doi sugerează că „amnezia colectivă” în această privinţă a condus la politicile actuale, care în unele cazuri riscă să exacerbeze costul final al reducerii îndatorării.

„În Europa, unde criza financiară s-a transformat în criza datoriei suverane în mai multe ţări, actuala fază a ciclului de negare este marcată de o abordare oficială bazată pe presupunerea că se poate reveni la creştere normală printr-un mix de austeritate şi creştere. Se susţine că economiile avansate nu trebuie să aplice măsurile standard folosite de economiile emergente, inclusiv restructurarea datoriei, inflaţie mai ridicată, control al capitalului şi represiune financiară severă”, afirmă Reinhart şi Rogoff.

Această abordare este în contradicţie cu parcursul istoric, afirmă economiştii. În cele mai multe economii avansate, restructurarea sau conversia datoriilor, represiunea financiară şi inflaţia accelerată au reprezentat componente ale soluţiilor pentru îndatorarea ridicată în trecut.

Studiile celor doi profesori au primit de-a lungul timpului numeroase aprecieri, dar au fost şi criticate. O lucrare academică din 2010 a acestora, „Growth in a Time of Debt” (Creştere economică în contextul unor datorii ridicate), a concluzionat că anumite niveluri ale îndatorării împiedică creşterea economică. Lucrarea a fost invocată frecvent pentru a justifica măsurile de austeritate.

În aprilie anul trecut, un doctorand şi doi profesori de la Universitatea din Massachusetts au dezvăluit că lucrarea include o eroare de calcul. Reinhart şi Rogoff au recunoscut greşeala, dar au afirmat că nu este rezultatul unei „excluderi selective” şi că nu schimbă tema cercetării lor.

Raportul dintre datoria brută a guvernelor centrale şi PIB este estimat pentru acest an la 95,3% în zona euro şi la 109,2% în SUA, potrivit estimărilor FMI. Pentru economiile avansate, îndatorarea este prognozată la 109,5%, în timp ce economiile emergente ar trebui să înregistreze o rată de numai 33,6%.

Pieţele emergente şi-au redus îndatorarea în deceniul de dinaintea crizei financiare, însă cele dezvoltate au atins un vârf înregistrat ultima dată în Al Doilea Război Mondial, afirmă Reinhart şi Rogoff. Nivelul actual al datoriei guvernelor centrale din economiile avansate se apropie de maximul a două secole, estimează cei doi.

Creşterea economică este prea rară, iar măsurile de austeritate adoptate în Europa insuficiente, afirmă economiştii. Amploarea problemei sugerează că vor fi necesare restructurări ale datoriei, mai ales în statele de la periferia Europei.

Soluţia propusă de cei doi profesori, bazată pe situaţii similare din trecut, prevede un mix de măsuri de control al capitalului, represiune financiară, inflaţie şi default.