Pension-led recession, anul electoral naște monștri

Decizia s-ar putea numi pension-led recession, după tragedia macroeconomică declanșată de wage-led-growth. Wage-led-growth a dus la deficitele bugetare gemene și record european în cîțiva ani de zile și este bine de reamintit că înainte de a se lua pe calea stimulării puternice a consumului fără contrapartidă în oferta internă, toți indicatorii stăteau în criterile Maastricht.

Cu alte cuvinte, degradarea echilibrelor macroeconomice, creșterea deficitului bugetar mult peste pragul admis în Uniunea Europeană s-au produs inevitabil, dar relativ încet, din cauză că PIB-ul a crescut mult și nesănătos. Contextul a fost permisiv, deși greșeala de a crește salariile simultan cu reducerea taxării este evidentă chiar și pentru neeconomiști. Atunci însă au fost vremuri de creștere economică și dobânzi istoric scăzute, iar acum bugetul funcționează intubat la fondul de rezervă la dispoziția Guvernului (o altă aberație), în condițiile în care dobânzile la care se împrumută statul sunt istoric ridicate. Calea facilă a împrumuturilor pentru finanțarea ulterioară a cheltuielilor nefundamentate s-a închis.

Asistăm cu toții la un veritabil teatru ale absurdului, în care Ministerul Muncii, adică inițiatorul legii, susține că legea este necesară, Ministerul Finanțelor susține, pe bună dreptate că nu sunt bani pentru punerea ei în practică, iar premierul ignoră această ultimă realitate obiectivă și forțează un aviz pozitiv ce nu poate exista. Nota electorală este evidentă, iar promisiunea că nu vor crește taxe pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare este în același registru.

Dacă proiectul de lege va fi adoptat și din păcate în pofida iraționalității lui va fi adoptat, el nu va putea fi pus în practică decât în condițiile unei creșteri majore a fiscalității, iar primul lucru care-mi vine în minte este un salt uriaș al TVA. Este singura măsură care aduce cât decât rapid venituri la buget și care va corecta prin inflație, procentul grotesc de majorare a pensiilor anunțat. Dupa aceea impozitarea progresivă mai poate restabili din echilibrul bugetar, că de redus cheltuieli e iluzoriu, iar de mai buna colectare ne-am plictisit cu toții ca de-o lozincă proastă. Chiar și în aceste condiții, ale unei taxări agresive s-ar putea să fie insuficient și Guvernul de după alegeri va trebui să taie de la investiții, adică singurul motor care ține economia cu semnul plus în față, după încetinirea manifestă a consumului și care se va accentua.

Dar și mai sigur, povara pusă pe sectorul privat va crește, iar economia care a încetinit deja va intra în recesiune și stagflatie. Nimeni nu va mai vorbi însă de ce anume a cauzat asta, că lumea are memorie scurtă, iar ministrul de Finanțe Boloș, care a dat un aviz pozitiv împotriva propriilor contraargumente, se va fi întors la cele sfinte. Amin!