Furnizorii de energie nu își pot permite schema de factoring bancar propusă de ministrul Energiei ca soluție la neplata la timp a datoriilor statului

“Este frumos, dar este un proiect scump, în final tot furnizorul va fi în dezavantaj”, au spus reprezentanții AFEER la o întâlnire cu presa, afirmând că, cel puțin până acum, nu s-a semnat nicio convenție de factoring între un furnizor și o bancă, dar discuțiile sunt în continuare în furnizare.

“La acest mecanism de factoring, problema este că riscul este asumat exclusiv de furnizor, statul nu își asumă nimic. După perioada de grație, statul nu își asumă sub nicio formă reponsabilitatea decontării sumelor plătite de bancă înainte. Împotriva cui se va îndrepta banca atunci? Statul ar trebui să fie un garant al acestei scheme” au spus reprezentanții furnizorilor.

De fapt, problema este exact ambiguitatea din actele normative prin care statul rambursează către funizori sumele cu care aceștia au prefinanțat schema de plafonare a prețurilor. Legea spune că sumele se plătesc exclusiv din fondul de tranziție energetică, doar în limita sumelor disponibile – ceea ce, de multe ori nu a fost suficient – dovadă și datoriile către furnizori, care se ridică și acum la circa 1,7 miliarde de lei.

Practic, cum acest risc este transferat băncilor – statul nu intervine nici cu garantare și nici cu vreo plată a vreunui cost în acest mecanism de factoring,  ele  nu vor avea garanția că își vor recupera în timp util banii de la stat din decontare, iar un risc mai mare înseamnă și un cost mai mare, au explicat reprezentanții furnizorilor. Ca atare, băncile vor transfera acest cost mai mare furnizorilor cu care vor încheia convențiile de factoring așa, că, dacă pe termen scurt mecanismul este benefic pentru furnizor pentru că îi asigura cash-flow, pe termen lung este dezavantajos.

Iar furnizorii au deja probleme cu costurile care sunt nerecunoscute și care trebuie suportate din marja reglementată de furnizare de 73 de lei/MWh, și acum aceste convenții de factoring ar mai adăuga unele. Costurile financiare pentru perioada în care statul a plătit cu întârziere sumele datorate – care a trimis furnizorii să se împrumute, au fost evaluate de Laurențiu Urluescu, președintele AFEER, la circa 60 de milioane de lei, ceea ce s-ar fi tradus într-un impact de circa 17 lei/MWh, bani pe care furnizorul nu are de unde să ii recupereze.

La finalul lunii octombrie, ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a vorbit pentru prima data despre posibilitatea instituirii acestui mecanism de factoring prin care băncile ar putea prelua, temporar, plata datoriilor statului către furnizorii care au de primit doar de la Energie 1,4 miliarde de lei la acea dată. Convențiile de factoring vor fi tripartite bănci-furnizori-minister cu fiecare furnizor în parte, se vor întinde pe 150 de zile, statul nu își va asuma niciun cost și niciun risc, furnizorii vor fi cei care vor suprorta toate costurile.