Şomajul record din zona euro omite câteva milioane de oameni care au renunţat să-şi mai caute un job

Economiştii anticipează că şomajul din zona euro a stagnat în decembrie la 12,1%, un maxim istoric, cu aproximativ 19 milioane de şomeri, situaţie similară celei din noiembrie.

Potrivit unei analize Bloomberg, statistica oficială a Eurostat nu include câteva milioane de oameni care, deşi nu muncesc, nu se încadrează în metodologia instituţiei. Eurostat defineşte şomerul drept o persoană care a căutat de muncă în ultimele patru săptămâni şi poate începe lucrul în viitorul imediat, în termen de maximum două săptămâni.

Astfel, numărul total de persoane care fac parte din forţa de muncă a zonei euro dar nu lucrează ar fi de 31,2 milioane, estimează Bloomberg. În acest total se încadrează cei 19 milioane de şomeri „oficiali” şi alte peste 12 milioane de oameni care fie au renunţat să mai caute de muncă, fie nu pot merge la lucru în viitorul apropiat, din diferite motive.

Cea mai gravă situaţie se găseşte în Italia, unde numărul persoanelor care nu lucrează, dar nu se încadrează în definiţia oficială a şomajului a ajuns la 4,2 milioane. Astfel, pentru a treia mare economie din zona euro, aşa-numita rată de neutilizare a forţei de muncă se ridică la 24%, de aproape două ori mai mare faţă de rata oficială a şomajului, de 12,7%.

„Situaţia din regiune, şi din Italia în particular, este cu siguranţă mai proastă decât pare la prima vedere. Acest fapt este evident mai ales dacă analizăm şomajul în rândul tinerilor şi ratele de participare în câmpul muncii”, comentează pentru Bloomberg un economist de la Bank of America Merrill Lynch.

Italia înregistrează de departe cea mai largă diferenţă între şomajul oficial şi numărul real de persoane care nu au un loc de muncă, de peste două ori mai mare faţă de Spania şi de 5 ori mai ridicată comparativ cu Grecia. În aceste ţări însă, rata oficială a şomajului de plasează la 26-27%.

Situaţia mai gravă din Italia poate fi explicată de veniturile în scădere, care nu mai justifică efortul de a merge la lucru.

Ministrul italian al Muncii, Enrico Giovanni, a declarat săptămâna trecută într-un interviu pentru RaiNews că este îngrijorat de numărul mare de tineri care nu mai merg la studii, nu au un loc de muncă şi nici nu caută de lucru.

„Reprezintă resurse proaspete, dar au pierdut speranţa”, a afirmat oficialul.

Peste 12% dintre angajaţii din Italia nu câştigă suficient pentru a trăi pe cont propriu. De asemenea, economia italiană este printre cele mai neprietenoase din Europa pentru cei care îşi pierd locul de muncă: numărul persoanelor care îşi găsesc un alt job în termen de 12 luni este sub 15%, cel mai redus nivel din Europa.

Legăturile puternice în familie, care facilitează distribuţia veniturlor în vremuri grele, descurajează de asemenea munca pentru salarii scăzute.

Preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a declarat recent că şomajul din zona euro este încă la cote foarte ridicate. Oficialul consideră că situaţia impune adoptarea de reforme structurale.

Şomajul în rândul tinerilor este de asemenea o urgenţă în UE. La nivelul Europei, unu din patru tineri (sub 25 de ani) sunt în prezent şomeri, cel mai ridicat nivel de la adoptarea monedei unice. În Grecia şi Spania, procentajul ajunge la 50-60%.

Din punct de vedere politic, nu există vreo problemă mai explozivă, mai periculoasă şi mai destabilizatoare decât să ai o întreagă generaţie de tineri foarte frustraţi, a afirmat recent secretarul general al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, Angel Gurria.