Călin Popescu-Tăriceanu, ales preşedinte al Senatului

Liberalul Marius Obreja a obţinut 45 de voturi (108 împotrivă) şi Dumitru Oprea (PDL) – 15 voturi (133 împotrivă), iar 4 voturi au fost anulate.

În data de 4 martie, Crin Antonescu şi-a anunţat demisia din funcţia de preşedinte al Senatului de la tribuna plenului reunit al celor două Camere.

Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu s-a născut la Bucureşti, la 14 ianuarie 1952.

Este licenţiat al Facultăţii de Hidrotehnică a Institutului de Construcţii Bucureşti. Absolvent al cursului postuniversitar de un an cu tema: ‘Informatica şi matematica pentru cercetare’ (1982), în urma căruia a obţinut titlul de ‘Master of Science-MS’. A fost asistent universitar la Facultatea de Hidrotehnică a Institutului de Construcţii Bucureşti (1980-1991).

A fost inginer la Administraţia Naţională a Apelor, filiala Argeş (1976-1977) şi la Construcţii Industriale Bucureşti (1977-1979).

În 1990 a fondat primul post de radio privat din România, ‘Radio-Contact’, al cărui director general a fost în perioada 1992-1996.

A fost partener asociat al ‘Automotive Trading Services’, importator oficial Citroen, membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile din România – APIA (1994-1997, 2001-2003). Din 2003 este preşedinte de onoare al Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA).

Este acţionar la mai multe companii precum BRD, SIF-uri, Banca Transilvania.

După 22 decembrie 1989, s-a antrenat în activitatea de reconstituire a mişcării liberale a Partidului Naţional Liberal (PNL), având o contribuţie importantă în reapariţia publicaţiilor ‘Liberalul’ şi ‘Viitorul’. A fost membru al secretariatului PNL în perioada preelectorală din mai 1990. Membru al grupului care a fondat, în iulie 1990, Partidul Naţional Liberal-Aripa Tânără, până în iunie 1992, când a demisionat din acel partid şi a devenit membru al Noului Partid Liberal (NPL). În urma congresului de unificare dintre PNL şi NPL, din februarie 1993, a fost ales vicepreşedinte al PNL, funcţie pe care a îndeplinit-o până la 2 octombrie 2004, când a fost numit preşedinte interimar al partidului. La 2 octombrie 2004 a devenit copreşedinte al Alianţei D.A. PNL-PD.

A fost ales preşedinte al Partidului Naţional Liberal la 4 februarie 2005, în cadrul congresului extraordinar, obţinând 1110 voturi favorabile şi 161 împotrivă. La 13 ianuarie 2007 a fost reales în această funcţie pentru un nou mandat de doi ani. Din totalul de voturi exprimate, 1194 au fost pentru, iar 100 au fost anulate, neînregistrându-se niciun vot împotrivă. La 20 martie 2009 a pierdut funcţia de preşedinte al PNL cu 546 de voturi faţă de cele 873 de voturi ale contracandidatului său Crin Antonescu.

În perioada 2003-2007 a fost vicepreşedinte al Partidului European Liberal Democrat (ELDR).

A fost ales deputat PNL de Arad, în scrutinul din 20 mai 1990, reales pe listele PNL Bucureşti la 3 noiembrie 1996 şi la 26 noiembrie 2000. A fost membru al Comisiei pentru Politică Economică, Reformă şi Privatizare (1996-2000), vicepreşedinte al Comisiei Camerei Deputaţilor pentru buget, finanţe şi bănci. Ales deputat PNL de Bucureşti, la 28 noiembrie 2004, legislatură (2004-2008) în care a făcut parte din Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

La 30 noiembrie 2008 a fost ales din nou deputat în colegiul uninominal nr. 4 din Ilfov. În legislatura 2008-2012 a fost liderul grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, membru al Comisiei pentru politică externă, dar şi vicepreşedinte al Comisiei Comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României.

În urma alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012 a obţinut un mandat de senator din prima etapă, în Colegiul uninominal nr. 2 din sector 1 Bucureşti, pe listele USL. Face parte din Comisia pentru politică externă. Este preşedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Franceză.

A demisionat, la 26 februarie 2014, din Partidul Naţional Liberal şi a anunţat înfiinţarea unui nou partid – Partidul Reformator Liberal. De asemenea, şi-a anunţat intenţia de a candida la alegerile prezidenţiale.

În cabinetul condus de Victor Ciorbea a îndeplinit funcţia de ministru de stat, ministru al Industriei şi Comerţului (12 decembrie 1996 – 5 decembrie 1997).

La 22 decembrie 2004 a fost desemnat prim-ministru de preşedintele Traian Băsescu, în baza prevederilor constituţionale, fiind însărcinat cu formarea noului guvern. A depus jurământul, împreună cu cabinetul său, la 29 decembrie 2004. A îndeplinit funcţia de premier al României până la 22 decembrie 2008, când a fost înlocuit de Emil Boc.

A elaborat peste 35 de lucrări ştiinţifice şi articole în domeniul alimentării cu apă şi tratamentului apei.

Este tatăl a doi copii: Călin şi Mihai. (act. dec. 2012)