FMI: băncile de europene au beneficiat de subvenţii implicite în valoare de 300 de miliarde de dolari

‘De la izbucnirea crizei financiare mondiale reformele au redus, dar nu au eliminat, garanţiile guvernamentale implicite de care beneficiază băncile considerate ‘too big to fail’ ( mult prea importante pentru a fi lăsate să intre în faliment)’, se arată în capitolele analitice ale ‘Global Financial Stability Report’, publicat în avanpremiera reuniunii de primăvară a FMI.

Graţie statutului ‘too big to fail’ marile grupuri bancare pot atrage mai uşor investitorii decât micile băncile şi pot astfel să se împrumute la costuri mai mici şi să practice dobânzi mai mici la depozite, consideră FMI. ‘Aşteptările privind un sprijin din partea autorităţilor reduce dorinţa creditorilor de a supravgehea comportamentul marilor bănci, încurajându-le să-şi asume riscuri şi să se îndatoreze excesiv’, se arată în raportul FMI.

În perioada care a trecut după 2000 activele băncilor au crescut în mod dramatic, astfel că în multe ţări primele trei bănci deţin cel puţin 40% din totalul activelor bancare, iar în ţări precum Canada, Franţa şi Spania nivelul este de cel puţin 60%. Aceasta înseamnă că problemele sau chiar falimentul unei bănci importante ar putea arunca întregul sistem financiar al ţării unei haos. Problema s-a agravat în timpul crizei financiare din 2007-2008 când multe guverne au intervenit în sectorul bancar şi au luat măsuri pentru a evita colapsul băncilor.

‘Ţările au ieşit din criza financiară cu o problemă şi mai mare: multe bănci sunt chiar mai mari decât erau înainte şi astfel şi garanţiile guvernamentale implicite’ susţine FMI. Fondul apreciază că în timp ce în SUA avantajul de finanţare al marilor bănci s-a mai redus, în cazul băncilor din zona euro subvenţiile ar putea fi chiar mai mari.

FMI apreciază că eliminarea completă a subvenţiile pentru băncile ‘too big to fail’ ar putea fi imposibilă, deoarece guvernele nu pot prezice totul iar uneori salvarea unei bănci ar putea fi o soluţie mai bună pentru economie decât colapsul. În schimb, FMI susţine că organismele de reglementare ar trebui să se concentreze pe a se asigura că probabilitatea de faliment a băncilor este mai mică prin măsuri de genul creşterea calităţii şi mărimii rezervelor de capital. În plus, Fondul recomandă ca băncile să fie obligate să plătească o taxă pe baza mărimii pasivelor lor.