Comisia de cultură a PE a votat pentru facilitarea restituirii bunurilor de patrimoniu naţional

Raportul urmează să fie votat de plenul PE la 16 aprilie şi va trebui să primească aprobarea Consiliului pentru a intra în vigoare.

Potrivit acestuia, orice obiect care este clasificat de către legislaţia naţională a unui stat membru ca fiind patrimoniu naţional şi care a părăsit ilegal teritoriul după 1993 ar putea fi recuperat de acum înainte prin intermediul unei proceduri de returnare mai flexibile.

Pentru a permite repatrierea unui număr cât mai mare de obiecte, toate limitele de vârstă şi valoare financiară au fost şterse din noul text.

Autorităţile naţionale vor avea la dispoziţie 6 luni (anterior 2 luni), pentru a stabili dacă un obiect găsit într-un alt stat membru constituie un obiect cultural clasificat, scos ilegal de pe teritoriul sau, şi pot depune cerere de restituire în termen de 3 ani (până în prezent termenul fiind de un an).

O persoană care deţine un obiect cultural revendicat de către un stat membru al Uniunii Europene ar trebui să dovedească faptul că, la achiziţia obiectului, a luat toate măsurile necesare pentru a se asigura că acesta a provenit de la o sursă legală. Astfel, vor fi luate în considerare condiţiile de achiziţie, permisele de ieşire necesare şi consultarea registrelor de obiecte culturale furate. În cazul în care posesorul nu poate furniza astfel de dovezi, nu mai este necesar ca statul reclamant să-l compenseze sau să-l plătească.

Potrivit statisticilor Comisiei Europene, anual sunt comise aproximativ 8.000 de infracţiuni împotriva patrimoniului naţional şi aproximativ 40.000 de obiecte culturale din patrimoniu părăsesc ilegal teritoriul unui stat UE.

Pe plan internaţional, bunurile culturale se află pe locul trei în clasamentul produselor de contrabandă, după droguri şi arme, conform statisticilor UNESCO şi ONU.

‘Este evident că această legislaţie nu funcţionează. Dar trebuie să o punem în context. Directiva din 1993 a fost adoptată în momentul abolirii frontierelor interne ale UE şi dorea protejarea obiectelor de patrimoniu prestigioase şi importante. Una din principalele probleme este anexa directivei actuale care face o listă a bunurilor supuse procedurilor de restituire. Acest lucru înseamnă că statele membre nu aveau libertatea de a decide ce obiecte sunt importante pentru patrimoniul lor cultural sau pot fi considerate comori naţionale. Am decis să eliminăm anexa. Cealaltă problemă ţine de vârsta şi valoarea financiară, în special pentru obiectele care fac adeseori subiectul traficului, precum picturile. Procedura de restituire se putea aplica doar picturilor scumpe. Acest lucru nu prea are logică, deoarece fiecare stat trebuie să poată decide ce este important pentru patrimoniul său naţional, aşa cum este scris în tratate’, a precizat raportoarea Marie-Christine Vergiat, conform site-ului PE.