Marile bănci europene au vândut anul trecut active în valoare de 2.000 de miliarde de euro

Pe baza studierii bilanţurilor publicate la finele anului trecut de cele mai valoroase 30 de bănci europene listate, Reuters a ajuns la concluzia că activele totale ale acestora au scăzut cu 8,3%, până la 22.200 miliarde de euro, însă chiar şi aşa este vorba despre o cifră de 1,7 ori mai mare decât PIB-ul Uniunii Europene în 2013.

Doar trei bănci mari (Standard Chartered, SEB şi Handelsbanken) şi-au crescut activele anul trecut, iar cele mai mari scăderi au fost înregistrate în cazul băncilor de investiţii, în frunte cu o reducere de 21,5% la banca elveţiană UBS, urmată de reduceri de două cifre la Deutsche Bank (18,5%) şi Barclay’s (12%).

‘Dacă te uiţi la constrângerile de îndatorare în Europa, acestea sunt mai mari pentru băncile de investiţii’, a declarat Ronny Rehn, analist la KBW, referindu-se la ţintele fixate de reglementatori pentru raportul dintre active şi acţiuni.

Băncile din sudul Europei şi-au redus activele într-un ritm mai lent, cu o medie de 5% pentru cele cinci bănci spaniole din grupul analizat, 9,5% pentru cele două bănci italiene (UniCredit şi Intesa Sanpaolo). Grupul analizat nu include însă nicio bancă din Grecia sau Cipru, unde vânzările de active au fost chiar mai dramatice şi, de asemenea, nicio bancă regională din Italia şi Spania, deoarece niciuna dintre aceste bănci nu sunt suficient de mari pentru a fi incluse în primele 30.

Richard Thompson de la firma de consultanţă PwC se aşteaptă ca portofolii de credite cu o valoare originală d 80 de miliarde de euro să fie vândute în acest an, în creştere faţă de 64 de miliarde de euro anul trecut. În plus, preţul primit pentru aceste portofolii va fi mai mic din cauză că unele credite sunt vândute cu un discount semnificativ.

Măsurile luate de organismele de reglementare pentru a pune capăt ameninţării băncilor considerate ‘mult prea mari pentru a fi lăsate să se prăbuşească’ au încurajat băncile să vândă portofolii de credite şi subsidiare întregi şi, de asemenea, să se retragă din domenii de activitate, ceea ce a redus atât mărimea cât şi gradul de risc al activităţilor lor. Marile bănci sunt mai scump de salvat, dar a le lăsa să se prăbuşească ar putea fi şi mai costisitor, în condiţiile în care economiile şi alte bănci depind de creditele oferite şi de depozitele pe care le deţin.