Este timpul ca UE să adopte o atitudine dură în privinţa Gazprom – FT

Problema apare din motive care nu mai au nevoie de explicaţii. Preşedintele rus, Vladimir Putin, a devenit un actor tot mai agresiv şi mai imprevizibil în privinţa vecinătăţii Rusiei. Or, deşi guvernele statelor UE sunt îngrozite de comportamentul său, acestea nu pot ignora realitatea că blocul comunitar primeşte peste un sfert din totalul importurilor sale de gazele naturale din Rusia. Aşa cum era de aşteptat, UE a fost mai incertă şi mai confuză decât SUA în privinţa a ce atitudine să ia faţă de Kremlin în această criză.

Deşi puţini se aşteaptă la o reducere rapidă a dependenţei Europei de gazul rusesc, în viitorul apropiat abordarea UE va fi definită prin modul în care aceasta se raportează la o problemă care deja profilează: planul Gazprom de a construi şi de a opera gazoductul South Stream prin sud-estul Europei.

South Stream, notează FT, contează pentru Gazprom şi pentru stăpânii săi de la Kremlin. Principala conductă de gaz rusesc spre Europa trece încă prin Ucraina. Cu toate acestea, Gazprom a depus eforturi pentru a-şi extinde infrastructura de gazoducte în Europa, începând cu gazoductul, recent finalizat, Nord Stream, pe sub Marea Baltică, spre Germania. Prin această extindere, Gazprom speră să crească şi mai mult cota de piaţă a Rusiei din vânzările de gaz către Europa.

Gazprom este pe cale să înceapă construcţia gazoductului South Stream, din Marea Neagră în Austria, sperând să ofere o mare parte din gazul care va trece prin acesta spre Europa. Cu toate acestea, în această săptămână, Comisia Europeană a avertizat că, sub auspiciile celui ‘de-al treilea pachet energetic’ al UE, alţi furnizori de gaze trebuie să aibă acces la South Stream, ceea ce ar putea restricţiona Rusia în a furniza peste jumătate din gazul care trece prin gazoduct.

Mutarea comisiei este cea corectă şi ar fi justificată şi doar din motive ce ţin de competiţie. Gazprom încearcă să controleze lanţul de aprovizionare pentru South Stream, furnizând gaz din amonte, distribuindu-l în aval şi, nu în ultimul rând, prin deţinerea gazoductului – ceea ce contravine agendei de liberalizare a pieţei energiei a Europei.

Pe de altă parte, abordarea UE nu poate fi influenţată doar de competiţie. După evenimentele din Ucraina, geopolitica a devenit crucială, astfel că a-i acorda Rusiei o dominaţie şi mai puternică asupra pieţei europene a energiei nu poate fi o abordare corectă. De altfel, Günther Oettinger, comisarul european pentru energie, a declarat în mod justificat în această săptămână că Europa trebuie să fie ‘mult mai defensivă’ în ceea ce priveşte aspectele legate de gazul rusesc decât în urmă cu un an.

Potrivit Financial Times, Comisia trebuie să trateze felul în care abordează South Stream ca pe unul dintre segmentele unei politici mai ample. Pentru a-şi reduce dependenţa de Rusia, Europa trebuie să încerce să îşi asigure gazul dintr-o gamă mai largă de surse. Comisia favorizează deja alternative non-ruseşti, cum ar fi gazoductul transadriatic (TAP), care va aduce gaz din Caucaz prin Turcia. De asemenea, s-ar putea importa gaz din Iran, dacă ar exista o relaxare suplimentară a sancţiunilor.

Pe măsură ce conflictul din Ucraina se dezvoltă, testul pentru UE va fi consta în acţiunile pe care aceasta le va lua pentru a diminua criza – dacă este necesar cu ajutorul sancţiunilor – pentru a-l determina pe Putin să îşi regândească abordarea. Pentru moment însă, este bine că UE avertizează Gazprom că nu se poate aştepta la nicio favoare în ceea ce priveşte eforturile sale de a-şi menţine prezenţa pe piaţa energetică a Europei, încheie Financial Times.