Brânza roquefort împlineşte 100 de ani, dar este în suferinţă. Producătorii mizează pe centenar pentru relansarea vânzărilor în scădere

Adaugă-ne ca sursă preferată

La data de 26 iulie 1925 a fost adoptată legea „pentru garantarea denumirii de origine a brânzei roquefort”, o premieră mondială pentru un produs alimentar, care va fi sărbătorită joi la un colocviu organizat la Adunarea Naţională, la care vor participa maeştri bucătari, istorici şi parlamentari, scrie Agerpres.

Chiar dacă există şi alte denumiri de brânzeturi centenare, roquefort este mult mai veche, subliniază istoricul Sylvie Vabre, responsabil de conţinutul ştiinţific al colocviului. „Găsim urme încă în secolul 11”, susţine Sylvie Vabre.

Brânza roquefort înseamnă în primul rând satul Roquefort-sur-Soulzon (sud-vestul Franţei), unde să găsesc toate peşterile de maturare ale celor şapte firme producătoare ale acestui tip de brânză. În 2023, din peşterile din acest sat au ieşit 14.336 de tone de roquefort, al treilea sortiment de brânză franţuzească care beneficiază de denumire de origine protejată după comte şi reblochon, cu peste 5.000 de locuri de muncă directe.

Însă pentru filiera roquefort „de câţiva ani, situaţia nu este una uşoară”, subliniază Jean-Francois Ricard, patronul firmei Vernieres, care produce 1.000 de tone de brânză roquefort pe an cu 50 de angajaţi.

„Are loc o scădere structurală a consumului”, precizează Sebastien Vignette, secretar general al Confederaţiei producătorilor de roquefort, potrivit căruia de la un declin de 1% pe an s-a trecut, începând din 2021, la o scădere de 3% până la 4% pe an.

Pentru a explica această tendinţă, actorii din sector arată spre modificarea obiceiurilor de consum ale francezilor, prin diminuarea bugetului alocat alimentelor şi dispariţia tradiţionalului platou cu brânzeturi. „Avem o provocare cu reînnoirea generaţiilor de consumatori”, explică Sebastien Vignette.

Pe acest fundal, sărbătorirea centenarului este un „eveniment major”, un vector de comunicare pentru „a stimula consumul”, afirmă Anne-Julia Goutte, directoare de marketing la Lactalis, societatea mastodont din sectorul roquefort, cu o cotă de 51,2% din piaţă, o producţie de 7.200 de tone pe an şi 1.000 de salariaţi.

O modalitate pentru stimularea consumului, în opinia lui Sebastien Vignette, este coborârea „regelui brânzeturilor” de pe piedestalul său pentru a-l face să „intre în bucătărie”, dezvoltarea momentelor şi modurilor de consum, vorbind în acelaşi timp clientului despre alegerile care sunt orientate spre „consumul local şi bun”.

Exportul (28% din piaţă) este o altă pistă de relansare, în condiţiile în care vânzările cresc în mod regulat. Există însă o problemă, situaţia din SUA, „o piaţă istorică” şi pe care „o privim cu îngrijorare”, spune Anne-Julia Goutte, din cauza ameninţărilor de majorare a tarifelor vamale vehiculate de Trump.

Istoria poate fi foarte utilă, subliniază Sylvie Vabre, care reaminteşte că legea din 1925 îşi are rădăcinile într-o criză foarte gravă apărută la ieşirea din primul război mondial. La acea dată, sectorul a trebuit să se unească pentru a relua controlul asupra pieţei, reaminteşte istoricul.