Ucraina, în pragul unei agresiuni de amploare din partea Rusiei

‘Într-adevăr, trupe ruse sunt comasate astăzi la frontiera cu Ucraina, în timp ce gruparea cea mai importantă de forţe ruse este dislocată în Crimeea (peninsula ucraineană anexată de Rusia în luna martie) – circa 22.000 de militari’, a afirmat Koval, în emisiunea ‘Libertatea cuvântului’.

‘La graniţele noastre, de la Cernigov la Novoazovsk, precum şi pe alte patru direcţii sunt comasate unităţi militare ruse’, a indicat fostul ministru ucrainean al apărării.

Tensiunile dintre Kiev şi Moscova au escaladat după ce la sfârşitul săptămânii trecute un obuz lansat dinspre teritoriul Ucrainei a lovit o casă din orăşelul Doneţk – din regiunea rusă Rostov şi care are denumire similară cu oraşul Doneţk din Ucraina – într-un incident în care o persoană şi-a pierdut viaţa, iar alte două au fost rănite.

Rusia a calificat incidentul drept o agresiune şi a ameninţat cu ‘consecinţe ireversibile’. Mai mult, vicepreşedintele Consiliului Federaţiei (Senatul rus), Evgheni Buşmin, a propus chiar aplicarea de ‘raiduri chirurgicale’ pe teritoriul Ucrainei. După ce speculaţii în acest sens au făcut multă vâlvă luni, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al preşedintelui Vladimir Putin, a catalogat drept ‘absurd’ un astfel de scenariu.

Moscova a atribuit unor unităţi ale Gărzii Naţionale şi Pravâi Sektor (Sectorul de Dreapta) responsabilitatea pentru atacul asupra teritoriului său limitrof cu Ucraina. Kievul neagă însă orice responsabilitate pentru tirul cu artilerie în direcţia teritoriului rus, dând vina pe separatişti.

Provocările de cealaltă parte a frontierei reprezintă pentru Rusia o modalitate verificată istoric pentru declanşarea unui conflict. Motivul formal pentru declanşarea războiului sovieto-finlandez a fost în 1939 incidentul din zona satului de frontieră Mainila. Un grup de militari sovietici au fost ţinta unui tir de artilerie dinspre teritoriul Finlandei. Peste patru zile, URSS a declanşat un conflict militar, ce a intrat în istorie ca ‘războiul de iarnă’ (1939-1940).

Mulţi ani mai târziu, secretarul general al CC al PCUS, Nikita Hruşciov, a recunoscut că ‘incidentul’ a fost de fapt o ‘provocare’, al cărei autor – comandantul sovietic Grigori Kulikov – a fost decorat cu ordinul ‘Steaua roşie’, cea mai înaltă distincţie în fosta Uniune Sovietică.