BCE ar trebui să renunțe la actuala țintă de inflație, și să se concentreze pe prețurile de schimb ale cheltuielilor discreționare, ca să protejeze populația cu venituri reduse

Ținta de inflație a BCE este de 2%, iar la revizuirea acesteia nu este nici măcar discutată definiția țintei de inflația, oficialii argumentând folosirea unor măsuri diferite, cum ar fi inflația de bază, sau datele care încorporează costurile cu locuințele, ar putea provoca confuzie.

Dar în documentul pregătit pentru Forumul BCE de săptămâna viitoare de la Sintra, Portugalia, se arată că actualul cadru afectează disproporționat angajații cu venituri scăzute și duce la un rezultat inferior pentru societate.

Logica este că după o majorare a dobânzii, cheltuielile discreționare scad mai mult decât este necesar, ducând la o scădere a cererii de forță de muncă în sectoarele care produc servicii și bunuri discreționare.

„În aceste sectoare sunt mulți angajați cu venituri scăzute, cu o situație precară, al căror consum depinde foarte mult de fluctuațiile de venit, prin urmare, scăderea inițială a cheltuielilor discreționare duce la o reducere generală a cererii, amplificând impactul asupra gospodăriilor cu venituri mai scăzute, se arată în document.

În acesta se argumentează că: „Prin țintirea inflației discreționare, banca centrală oferă gospodăriilor un stimulent pentru a-și atenua cheltuielile discreționare, în schimb, se ameliorează efectele negative asupra forței de muncă care se confruntă cu dificultăți, din industriile care produc servicii și bunuri discreționare”.

Conform datelor preliminare ale Eurostat, rata anuală a inflației în zona euro a încetinit semnificativ în mai, până la 1,9%, de la un nivel de 2,2% în aprilie, coborând sub ținta vizată de Banca Centrală Europeană. Cifra anunțată de Eurostat este superioară estimărilor analiștilor, care mizau pe o scădere până la 2%.

BCE a înrăutățit previziunile privind inflația în zona euro, prognozând o rată a inflației de 2% în 2025 și de 1,6% în 2026.