Fabrica Titan Mașini Grele din București, potrivită pentru proiecte imobiliare, scoasă la vânzare cu 16 milioane de euro

Adaugă-ne ca sursă preferată

Platforma scoasă la vânzare are terenuri de 47.286 mp, hale industriale cu o suprafață totală de 34.870 mp, o clădire de birouri (D+P+5E+terasă) cu suprafață utilă de 2.717 mp, precum și terenuri libere cu potențial de dezvoltare. Economica.net a scris pentru prima dată în toamna anului trecut despre intenția de vânzare a fostei fabrici. 

Platforma face parte din fosta zonă industrială Faur și a funcționat ulterior sub denumirea IMUAB. După privatizarea din anii ’90, Titan Mașini Grele a produs echipamente și componente industriale, în special pentru industria prelucrării cauciucului, având un rol important în economia industrială locală.

Licitația va avea loc miercuri, 13 august 2025, ora 15:00, la sediul administratorului judiciar CITR. 

„Platforma Titan Mașini Grele este un activ valoros, cu poziționare excelentă și versatilitate ridicată, fie pentru investiții industriale/logistice, fie pentru dezvoltări imobiliare sustenabile. Obiectivul principal este valorificarea corectă a activelor companiei, într-un mod care să deservească atât interesele creditorilor, cât și potențialul urbanistic și economic al zonei. Ne dorim un proces transparent, care să atragă investitori vizionari care să dezvolte mai departe valoarea acestui amplasament strategic”, spune Dragoș Ghiță, Project Manager, CITR.

De ce a intrat fabrica Titan Mașini Grele în insolvență

Cel mai mare creditor al TMG este Banque Banorient France, cu 29 milioane de lei, BRD GSG-MCC cu 15,8 milioane de lei. Itaco Internațional are o creanță chirigrafară de 21,2 milioane de lei și Titan Echipamente Nucleare SA 18,8 milioane de lei. În total, creanțele din tabelul creditorilor sunt de aproape 93 de milioane de lei, potrivit datelor consultate de Economica.net în Buletinul Procedurilor de Insolvență.

Afacerile companiei s-au redus după pandemie, care a dus la scăderea producției și la perturbări în lanțul de aprovizionare. În perioada respectivă, a scăzut, la nivel mondial, nu doar cererea pentru anvelope destinate mașinilor, dar și cererea de mașini unelte.  Închiderile fabricilor care furnizau materii prime sau componente au dus la apariția întârzierilor care au afectat producția. Efectul a fost „prelungirea termenelor de execuție dar și la creșterea costurilor cu manopera pentru personalul care era ținut în așteptare până la sosirea materialelor și subansamblelor”, se arată în raportul cauzelor care au băgat compania în insolvență.

Printre celelalte motive care au dus la insolvența TMG se mai numără și insolvența unor parteneri contractuali, ceea ce a dus la apariția unui blocaj în recuperarea datoriilor, apariția unor dificultăţi în gestionarea modificărilor legislative frecvente, creșterea costurilor de achiziție a materiei prime dar și a energiei.