Care sunt concluziile summitului NATO din Newport

Adaugă-ne ca sursă preferată

Planul de Reacţie Rapidă are în centrul său constituirea unei forţe de reacţie rapidă capabilă să intre efectiv în acţiune în numai câteva zile în eventualitatea unei situaţii de criză. Totuşi, pentru a nu încălca actul fondator NATO-Rusia, pe care Alianţa a decis să nu-l revoce cu toate că Moscova l-a încălcat prin intervenţia în Ucraina, forţa de reacţie rapidă nu va fi amplasată în unităţi militare permanente, ci va fi constituită pe o bază rotativă, urmând ca în statele flancului estic să fie pre-poziţionate echipamente care vor putea fi folosite de această forţă.

Dar detaliile militare ale forţei nu au fost încă stabilite. Adjunctul comandantului suprem al Forţelor aliate ale NATO în Europa, generalul britanic Adrian Bradshaw, a menţionat că pregătirea iniţială a acestei forţe va dura între o lună şi un an, iar odată constituită rolul ei principal va fi unul de ‘descurajare’. Forţa va fi alcătuită din trupe terestre, navale şi aeriene, însă deocamdată nu este cunoscut nici nivelul efectivelor, preşedintele polonez Bronislaw Komorwski vorbind despre un total de 5.000 de militari, în timp ce premierul britanic David Cameron a anunţat că ţara sa ar putea mobiliza pentru această iniţiativă 3.500 de militari.

România se numără printre statele care şi-au afirmat disponibilitatea de a găzdui facilităţi ale acestei forţe, precum echipamente, trupe pentru operaţiuni de antrenament sau pentru exerciţii, inclusiv elemente de comandă.

‘Situaţia de securitate cu care ne confruntăm este mai imprevizibilă ca niciodată: Rusia atacă Ucraina şi avem instabilitate în Orientul Mijlociu şi în nordul Africii. În aceste vremuri tulburi, NATO trebuie să fie pregătită’, a punctat secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmissen într-o declaraţie acordată presei. În consecinţă, ‘cred că decizia de astăzi de a pregăti un Plan de Reacţie Rapidă trimite un mesaj foarte clar Rusiei că suntem puternic determinaţi să luăm toate măsurile pentru a ne asigura o protecţie eficientă şi a ne apăra aliaţii’, a adăugat el, estimând astfel că NATO va deveni ‘mai vizibilă în est’.

De asemenea, NATO va spori numărul aplicaţiilor militare în statele flancului estic şi îşi va revizui strategia faţă de tacticile ‘hibride’ de război, precum cele folosite de Rusia în conflictul din Ucraina, respectiv operaţiuni desfăşurate de soldaţi cu uniforme fără însemne ori campanii de dezinformare.

Cât despre extinderea în continuare a NATO, Rasmussen a reafirmat că nicio ţară nu are drept de veto asupra unor asemenea decizii, făcând aluzie la obiecţiile Rusiei faţă de lărgirea Alianţei, el precizând în acest context că negocierile pentru aderarea Georgiei vor continua şi că ‘uşile NATO rămân deschise’.

Pe de altă parte, cei 28 de şefi de stat au convenit să adauge apărarea cibernetică pe lista misiunilor Alianţei, ceea ce înseamnă că un atac cibernetic major asupra unuia dintre membri, cum s-a întâmplat în anul 2007 în Estonia, poate antrena o ripostă militară.

O chestiune asupra căreia cei 28 de şefi de stat nu au căzut de acord este respectarea de către toate statele membre a recomandării Alianţei de a aloca apărării cel puţin 2% din PIB. Ei au convenit totuşi să oprească diminuarea cheltuielilor militare, iar în decursul deceniului următor să le crească progresiv pentru a ajunge la respectivul nivel. SUA, care asigură circa trei sferturi din cheltuielile militare ale ansamblului statelor membre, au cerut constant statelor membre NATO să-şi sporească bugetele destinate apărării. Dintre aceste state, în afară de SUA, numai Marea Britanie, Grecia şi Estonia au avut anul trecut un bugetul al apărării conform cu recomandarea menţionată.