Ce probleme are România în cursa de dezvoltare a industriei hidrogenului curat – analiză AEI

Adaugă-ne ca sursă preferată

„După mai bine de doi ani de aşteptare şi consultări, Guvernul României a adoptat Strategia Naţională a Hidrogenului 2025-2030, documentul care ar trebui să pună ţara pe harta europeană a energiei curate. Este unul dintre cele mai ambiţioase planuri energetice ale ultimilor ani, dar şi unul care ridică semne de întrebare despre cât de pregătită este România să-l ducă la capăt”, se arată în analiza citată de Agerpres.

Potrivit sursei citate, hidrogenul ar putea deveni „bateria viitorului” şi un motor al competitivităţii industriei româneşti însă succesul strategiei depinde acum de viteză: de adoptarea rapidă a normelor şi de lansarea schemelor de sprijin.

Până în 2030, România ar urma să producă circa 153.000 de tone de hidrogen curat pe an. Aproape jumătate ar merge către transport, o treime către industrie şi restul către siderurgie. Pentru a atinge acest obiectiv, ţara va avea nevoie de peste 2.100 de MW de electrolizoare – instalaţii care „sparg” apa în hidrogen şi oxigen, alimentate de 4.200 MW de energie regenerabilă din parcuri solare şi eoliene dedicate.

„Obiectivul nu este creşterea producţiei totale, ci transformarea hidrogenului ‘gri’ – obţinut azi aproape exclusiv din gaze naturale – în hidrogen curat, produs cu energie verde. Dacă planul reuşeşte, România ar putea evita peste două milioane de tone de emisii de CO2 anual şi ar face un pas important spre o economie mai competitivă şi mai puţin poluantă. Una dintre ideile centrale ale strategiei este crearea a cinci ‘văi ale hidrogenului’ – zone regionale în care producţia, transportul şi consumul ar fi conectate direct”, menţionează AEI.

Aceste „văi ale hidrogenului” sunt: Bucureşti – Ploieşti – Piteşti, zonă energetică şi de rafinării; Constanţa – Medgidia, hub portuar şi posibil punct de export; Cluj – Târgu Mureş, axă tehnologică şi de cercetare; Galaţi – Brăila – Tulcea, centru pentru industrie grea şi construcţii navale; Craiova – Slatina, regiune auto şi industrială.

„Primul reflex e să spunem: să vedem prima vale şi mai discutăm atunci. Conceptul nu a fost adaptat la realităţile din ţară. E prea general şi prea optimist. Totuşi, cu norme clare şi scheme de sprijin bine făcute, poate deveni un avantaj”, a afirmat Ioan Iordache, director executiv al AEI şi membru în Asociaţia Energia, citat în comunicat.

Aceste centre ar trebui să atragă investiţii, să creeze locuri de muncă şi să conecteze România la European Hydrogen Backbone, viitoarea reţea continentală de conducte şi la Coridorul Sud-Est European de Hidrogen, alături de Ungaria, Bulgaria şi Grecia.

„România începe să dezvolte industria hidrogenului curat, sprijinită de Strategia Naţională şi Legea 237/2023, care stabileşte reguli pentru utilizarea hidrogenului regenerabil în industrie şi transport, inclusiv cote obligatorii, certificate de origine şi Contracte pentru Diferenţă pentru stabilizarea preţurilor. Problema majoră rămâne lipsa normelor de aplicare, fără de care investiţiile nu pot demara, băncile nu pot finanţa proiectele, iar autorităţile nu pot monitoriza progresul”, se susţine în analiză.

Există însă câteva iniţiative pilot care pot ghida viitoarea industrie: Ro-HydroHub Râmnicu Vâlcea (centru de cercetare şi testare, 140 milioane euro, din PNRR), instalaţia OMV Petrom de 20 MW la Petrobrazi, o unitate urbană de 2,5 MW la Cluj-Napoca şi proiectul 20HyGrid (Delgaz Grid), care testează amestecul de 20% hidrogen în reţelele de gaze. Primele rezultate sunt aşteptate până în 2027, finanţarea fiind asigurată din fonduri europene şi printr-un sprijin de 115 milioane euro din partea statului.

„Sectorul energetic trebuie să fie principalul beneficiar al hidrogenului. Acesta devine un vector esenţial, care va fi integrat cu energiile verzi, soluţiile de stocare şi tehnologiile care conectează electricitatea cu marii consumatori (industrie, transporturi, siderurgie), fără a uita şi sectorul rezidenţial”, subliniază Iordache.

În prezent, hidrogenul din România este aproape exclusiv „gri”, obţinut din gaze naturale, prin producători precum AirLiquide, Azomureş, Chimcomplex, Liberty Galaţi, Rompetrol, OMV Petrom şi Petrotel – Lukoil. Totuşi, unele companii fac tranziţia către hidrogen verde: OMV Petrom vizează reducerea emisiilor cu 30% până în 2030, Liberty Steel pregăteşte o oţelărie pe hidrogen, iar Chimcomplex şi Azomureş explorează producţia verde.