Fiscalitatea este mică în România? Nici vorbă!

În primul rând, nivelul matematic al impozitelor nu este singurul element care definește povara fiscală; administrația fiscală, modul în care sunt organizate și colectate impozitele contează și ele. Luând în seamă toate aceste aspecte, raportul Paying Taxes al Băncii Mondiale și PwC ne plasează pe locul 134 în lume. Adică la coada universului cosmic.

În al doilea rând, povara fiscală nu este singurul aspect care condiționează – din perspectivă politică – bunul mers al activității antreprenoriale. Birocrația, legislația muncii, reglementările privind licențele și certificările, achizițiile publice – toate acestea pun frână mediului de afaceri. Între o țară care are impozite mari și birocrație stufoasă și o țară care are doar impozite mari, preferabil este să trăiești în a doua, corect? Deci povara fiscală trebuie judecată la pachet cu calitatea administrației publice, nu poți să faci abstracție de ultima și să spui „România nu are impozite mari comparativ cu Germania”.

În al treilea rând – și aici doare analfabetismul economic al unora – nu poți să te pronunți pe nivelul impozitelor fără să ții cont de nivelul avuției sociale. Să luăm un exemplu simplu.

Să presupunem că există două țări, Bogăția și Sărăcia; locuitorii lor produc un singur bun, pește; iar nivelul de subzistență este de 1 pește/zi. În Bogăția oamenii sunt foarte productivi (din cauză că au acumulat un stoc de capital/lucrător important, să zicem undițe și bărci) și sunt în stare să prindă 10 pești/zi. În Sărăcia oamenii au niște metode primitive de prins pește, sunt relativ puțini productivi și reușesc să pescuiască doar 2 pești/zi. În ambele țări guvernul confiscă 50% din venitul național. Întrebare? În care dintre cele două țări credeți că reacția împotriva poverii fiscale va fi mai intensă? În care din cele două țări credeți că guvernul își exploatează mai intens supușii? În Sărăcia, evident, unde după ce își plătesc birurile către stat (1 pește) oamenii rămând cu un singur pește, adică exact cât să trăiască de pe azi pe mâine. Spre comparație, în Bogăția, deși statul colectează 5 pești, populației îi rămân încă atâția, astfel încât reușește să mai și pună deoparte și să investească pentru a-și spori producția în viitor. Morala: să pui într-o țară săracă aceleași impozite ca într-o țară bogată este o politică aberantă și distructivă. Ea nu va face decât să împiedice acumularea de capital și să țină societatea într-o eternă pauperitate.

Deci, chiar dacă România nu are impozite mai mari ca Germania, nici nu este cazul să ne luăm cu ei la întrecere! România, ca oricare altă economie subdezvoltată, are nevoie de multă libertate economică pentru a crește.

Bogdan Glăvan este profesor universitar de economie și Director al Centrului de Economie Politică și Afaceri „Murray Rothbard” din cadrul Universității Româno-Americane, București.