Obiectivul UE era ca cetăţenii, autorităţile locale şi micile întreprinderi să producă, să gestioneze, să partajeze şi să consume energie proprie într-o măsură din ce în ce mai mare, prin aşa-zisele „comunităţi de energie”. Acestea sunt structuri juridice care permit persoanelor fizice, autorităţilor locale şi firmelor mici să îşi unească forţele pentru a produce, gestiona, partaja şi utiliza energie.
„Cu toate acestea, la aproape un deceniu de când au fost aşternute pe hârtie aceste ambiţii, auditorii UE ne trezesc la realitate: progresul este mult sub aşteptări. Pentru ca iniţiativele conduse de cetăţeni să îşi atingă potenţialul promis, auditorii fac apel la stabilirea unor reguli mai clare, la stimulente mai puternice pentru cetăţeni şi gospodăriile vulnerabile, precum şi la un sprijin mai important pentru dezvoltarea soluţiilor de stocare a energiei”, se precizează în comunicat.
Posibilităţile sunt vaste, de la panouri solare pe acoperişuri comune la turbine eoliene deţinute în comun care aprovizionează cu energie electrică un sat sau un cartier întreg. UE pune la dispoziţie miliarde de euro pentru astfel de iniţiative în condiţiile în care, pentru Uniune, comunităţile de energie sunt o pârghie puternică în îndeplinirea obiectivelor sale în materie de climă şi energie. Se estimează că, până în 2030, ele ar putea reprezenta o parte importantă – 17% şi, respectiv, 21% – din capacitatea eoliană şi fotovoltaică a Europei.
La firul ierbii, tabloul este mai sumbru: această estimare este mult prea optimistă, spun auditorii, în primul rând, pentru că, la nivelul de ansamblu al UE, pur şi simplu nu există suficiente comunităţi de energie.
„În cursa UE către atingerea obiectivelor în materie de energie şi climă, energia dirijată de cetăţeni rămâne o idee seducătoare – convingătoare în teorie, dar dificil de pus în practică. UE trebuie acum să înlăture obstacolele juridice şi blocajele tehnice pentru ca ideea să se transforme în realitate pe teren”, a declarat Joao Leao, membrul ECA responsabil de acest audit.
Unul dintre obiectivele europene era ca fiecare municipalitate cu peste 10.000 de locuitori să aibă cel puţin o comunitate de energie din surse regenerabile până în 2025. Comisia Europeană nu a raportat deocamdată cu privire la acest obiectiv, dar datele compilate de auditori arată că UE nu este nici măcar pe aproape.
Potrivit auditorilor, definiţiile ambigue formulate de UE au generat confuzie cu privire la ce anume este o comunitate de energie, cum să fie organizată aceasta, cum să fie distribuită energia electrică pe care o produce şi cum să fie vândut surplusul de energie. Această ceaţă legislativă riscă să descurajeze implicarea cetăţenilor şi, în cele din urmă, împiedică formarea comunităţilor de energie. Cu atât mai sensibilă este tema în cazul blocurilor de locuinţe, unde trăieşte aproape jumătate din populaţia UE. În cazul blocurilor, ideea înfiinţării unei noi entităţi juridice, pe lângă asociaţiile de proprietari deja existente şi responsabile de administrarea imobilelor, poate fi percepută drept un alt nivel inutil de birocraţie.
În plus, întârzierile sau refuzurile de a conecta noi instalaţii din cauza congestiei reţelei încetinesc dezvoltarea comunităţilor de energie. O parte a problemei constă în faptul că modelele de producţie şi de consum nu coincid în mod natural: panourile solare generează cea mai mare parte a energiei lor în jurul prânzului, în timp ce cererea gospodăriilor atinge vârfuri dimineaţa devreme şi seara. Combinarea proiectelor noi de energie din surse regenerabile cu servicii flexibile – în special stocarea energiei – ar putea contribui la echilibrarea cererii şi ofertei în timp real, la reducerea presiunii asupra reţelei şi la încurajarea autoconsumului de energie electrică produsă la nivel local. Cu toate acestea, Comisia Europeană nu a făcut încă o prioritate din sprijinul pentru stocare destinat comunităţilor, pierzând astfel şansa de a impulsiona dezvoltarea lor, susţine sursa citată.