Prețurile bijuteriilor din România, în creștere accelerată din cauza cotaţiilor internaționale pentru aur și argint

„Evoluţia preţurilor de vânzare la raft în primele luni ale anului 2026 este o consecinţă directă şi inevitabilă a dinamicii fără precedent a pieţelor internaţionale de metale preţioase. Pentru a înţelege contextul actual, trebuie să privim cifrele care dictează astăzi costurile de producţie. Doar în luna ianuarie 2026, am asistat la o creştere a preţului aurului de peste 17%. Această tendinţă vine pe fondul unui an 2025 istoric, în care aurul s-a apreciat cu 64,58%, reconfirmându-şi statutul de activ de refugiu preferat în perioade de volatilitate economică globală. Mai impresionantă a fost evoluţia argintului, care a înregistrat un avans spectaculos de 147,95%. În acest context, producătorii şi comercianţii au fost nevoiţi să îşi actualizeze preţurile în raport cu aceste valori de referinţă. Bijuteria, dincolo de valoarea sa estetică şi emoţională, are la bază o materie primă tranzacţionată la bursă, iar preţul de vânzare este direct corelat cu aceste cotaţii şi cu costurile de producţie aferente”, a declarat pentru AGERPRES preşedintele Colegiului Producătorilor şi Comercianţilor de Bijuterii (CPCB), Mihai Trif.

El a menţionat că nu toate creşterile de la bursă s-au reflectat integral sau instantaneu în preţul final la raft. În multe cazuri, pentru a menţine accesibilitatea produselor şi fidelitatea clienţilor, comercianţii au ales să absoarbă o parte din aceste costuri prin ajustarea propriilor marje de adaos comercial. Astfel, deşi presiunea asupra preţului este uriaşă, piaţa de bijuterii din România depune eforturi constante pentru a rămâne echilibrată.

„Evoluţia preţului la raft este dictată de structura tehnică a fiecărei bijuterii, motiv pentru care transferul creşterii cotaţiilor bursiere se resimte diferit pe categorii de produse. La produse cu pondere mare de metal (verighete, lanţuri simple, brăţări masive), materia primă reprezintă peste 80% din valoarea produsului. În aceste cazuri, transferul creşterii cotaţiilor este cel mai vizibil şi mai rapid, preţul final reflectând în proporţie de 70-90% fluctuaţiile de la bursă. Bijuterii cu design complex sau gramaj mic: în cazul pieselor unde manopera, designul şi tehnologia de producţie reprezintă o parte semnificativă din cost, creşterea preţului aurului se resimte mai temperat. Pentru aceste categorii, vorbim de un transfer de aproximativ 40-60% din creşterea bursei în preţul final. În cazul argintului, care a înregistrat un avans spectaculos de 147,95%, impactul la raft este adesea amortizat de faptul că valoarea manoperei este, în multe cazuri, mai mare decât cea a metalului propriu-zis”, a explicat Mihai Trif.

Întrebat dacă se observă o scădere a volumului vânzărilor sau o reorientare a clienţilor către gramaje mai mici şi aliaje de o puritate mai scăzută, precum aur de 9K sau 14K în detrimentul celui de 18K, el a afirmat că în prezent are loc o recalibrare a pieţei.

„Creşterea preţurilor materiei prime, coroborată cu majorările de taxe şi impozite din ultimul an, a pus o presiune evidentă asupra volumelor de vânzări, în special în ultimul trimestru al anului trecut. Sectorul bijuteriilor, fiind unul de nişă, resimte adesea primul efectele perioadelor de incertitudine geo-politică sau economică. Impactul este resimţit cel mai acut de clienţii care revin în magazine după o pauză de 2-3 ani şi care se confruntă cu o realitate a preţurilor mult diferită. În acest sens, asistăm la două tendinţe majore de adaptare. Prima este optimizarea designului. Producătorii se orientează către realizarea unor piese mai uşoare ca gramaj, utilizând tehnologii care permit menţinerea volumului vizual şi a esteticii, dar cu un consum mai redus de metal preţios. Este o soluţie care permite menţinerea standardelor de 14K sau 18K la un preţ sustenabil”, a precizat Mihai Trif.

A doua tendinţă care se observă pe această piaţă vizează diversificarea aliajelor. În acest sens, există o deschidere tot mai mare, atât din partea operatorilor, cât şi a clienţilor, către variante mai accesibile, cum este aurul de 9K. Preşedintele CPCB susţine că aceasta nu este o scădere a standardelor, ci o extindere a opţiunilor, oferind posibilitatea de a achiziţiona o bijuterie din metal preţios autentic la un prag de preţ competitiv.

În ceea ce priveşte creşterea cererii pentru bijuterii cu rol de tezaurizare/investiţie în detrimentul celor achiziţionate strict ca accesoriu estetic, Trif afirmă că este esenţial să facem o distincţie clară între cele două concepte.

„Deşi interesul pentru aur a crescut, noi comunicăm constant clienţilor noştri un adevăr fundamental al industriei: bijuteria este, în primul rând, o investiţie emoţională şi estetică, nu un instrument de investiţie financiară eficient. De ce afirmăm acest lucru? Pentru că preţul unei bijuterii la raft nu este determinat doar de cotaţia metalului preţios. El include: costurile de creaţie şi manoperă (adesea implicând tehnologii avansate sau lucru manual de mare precizie); TVA-ul (care reprezintă o cincime din preţ şi nu este recuperabil la revânzare); taxele de marcare, analizele de laborator şi impozitele specifice; adaosul comercial care susţine logistica şi experienţa de cumpărare”, a subliniat Mihai Trif.

În acest sens, atunci când un client doreşte valorificarea unei bijuterii, piaţa de profil va oferi un preţ raportat strict la gramaj şi puritate, fără a putea compensa restul costurilor menţionate mai sus.

„Prin urmare, deşi observăm o creştere a dorinţei de a deţine obiecte din aur ca o formă de siguranţă, noi încurajăm cumpărătorii să privească bijuteria ca pe un bun de patrimoniu familial, care îşi păstrează frumuseţea şi valoarea simbolică peste generaţii. Pentru cei care caută strict randament financiar şi tezaurizare, recomandăm orientarea către produsele bancare specifice, precum lingourile sau monedele de investiţie (bullion), unde costurile de producţie sunt minime, iar regimul fiscal este diferit”, a declarat preşedintele Colegiului Producătorilor şi Comercianţilor de Bijuterii.

Referitor la gestionarea volatilităţii cursului, el a spus că acesta este cea mai mare provocare logistică pentru producătorii români în 2026.

„Într-o piaţă unde preţul materiei prime se poate schimba de la o oră la alta, strategiile de aprovizionare au devenit vitale pentru menţinerea competitivităţii. În prezent, producătorii români îşi asigură necesarul de metal preţios din două surse principale, fiecare cu rolul său strategic. Achiziţia de metal pur (24K). Aceasta se face la cotaţiile bursiere internaţionale şi reprezintă sursa standard, dar expusă direct fluctuaţiilor zilnice. Este o metodă care necesită fluxuri de numerar rapide şi o planificare riguroasă a stocurilor. A doua o reprezintă achiziţia de la populaţie şi reciclarea (Buy-back). Aceasta este o soluţie extrem de eficientă şi tot mai utilizată. Bijuteriile şi obiectele din metale preţioase achiziţionate de la persoanele fizice sunt supuse unor procese de topire şi afinare (purificare), reintrând ulterior în circuitul de producţie sub formă de materie primă nouă”, a afirmat Mihai Trif.

Totodată, el a vorbit şi despre impactul fenomenului de „aur vechi” (răscumpărări şi schimburi) asupra stocurilor şi producţiei de bijuterii noi în acest moment.

„Fenomenul achiziţiilor de «aur vechi» are un impact dual asupra industriei în acest moment. Pe de o parte, într-un context economic tensionat, populaţia este tentată să vândă mai mult decât de obicei, iar acest flux de metal preţios se îndreaptă deopotrivă către magazinele de bijuterii care achiziţionează aur de la populaţie şi casele de amanet. Din perspectiva producţiei, acest circuit reprezintă o resursă strategică, însă trebuie să privim situaţia cu maximă responsabilitate. Din păcate, spun asta deopotrivă pentru operatorii oneşti, pentru consumatori şi pentru autorităţi: acest al doilea mijloc de aprovizionare prezintă breşe legislative care permit introducerea aurului din piaţa neagră în circuitul comercial”, a subliniat Mihai Trif.

El a precizat că există câteva mecanisme care afectează grav competitivitatea şi producţia de bijuterii noi. Unul dintre acestea este dezechilibrul fiscal.

„În prezent, magazinele de bijuterii şi casele de amanet achiziţionează bijuterii de la persoane fizice. Bijuteriile declarate ca fiind achiziţionate de la populaţie pot servi uneori drept acoperire contabilă pentru produse noi, provenite din traficul ilicit”, a avertizat Mihai Trif.

Un alt mecanism îl reprezintă avantajul incorect la raft. Preşedintele CPCB a atras atenţia că, spre deosebire de un producător care plăteşte TVA la întreg preţul de vânzare, un operator care utilizează regimul „second hand” plăteşte TVA doar la marja de profit. Această diferenţă face ca producătorul român să fie dezavantajat în raport cu operatorii asimilaţi.

„Practica «schimbului de aur»: deşi legea permite schimbul ca metodă de prelucrare, în realitate asistăm adesea la operaţiuni de vânzare-cumpărare deghizate între comercianţi şi distribuitori (pretins producători), mascate pentru a evita plata TVA la întreaga valoare a tranzacţiei. Vânzătorii «profesionişti»: lipsa unui registru centralizat facilitează activitatea unor persoane care realizează tranzacţii comerciale continue sub paravanul vânzării de bunuri personale. În concluzie, deşi fluxul de aur de la populaţie susţine stocurile, el alimentează şi o zonă de concurenţă neloială prin exploatarea lacunelor legislative. Insistenţa noastră asupra acestor subiecte derivă dintr-o realitate alarmantă: la nivelurile actuale de impozitare, aceste practici de eludare a sistemului devin o povară insuportabilă pentru operatorii de bună-credinţă şi generează pierderi masive şi directe la bugetul de stat, prin neplata TVA-ului aferent întregii valori a produselor noi”, a menţionat Mihai Trif.

În ceea ce priveşte perspectivele pentru acest an, preşedintele Colegiului Producătorilor şi Comercianţilor de Bijuterii a declarat că acestea rămân strâns legate de modul imprevizibil în care cotaţiile internaţionale reacţionează la factorii socio-economici globali.

„Dacă evoluţia metalelor preţioase va urma panta ascendentă agresivă din 2025, ne aşteptăm la o prelungire a perioadei dificile pentru operatorii care se confruntă deja cu o scădere a volumului de vânzări. Totuşi, dacă vom intra într-o perioadă de stabilitate, chiar şi pe un platou de preţ ridicat, procesul de recuperare a domeniului va începe să se resimtă, pe măsură ce piaţa se adaptează noilor realităţi de cost. În acest context, viitorul industriei noastre nu depinde doar de factorii externi, ci şi de modul în care reuşim să asanăm piaţa internă. La nivelul prezent de taxare şi impozitare şi în condiţiile actuale de volatilitate, industria nu mai poate suporta dezechilibrele create prin eludarea sistemului. Succesul pieţei româneşti de bijuterii în 2026 trebuie să fie determinat de competenţă, etică şi calitatea serviciilor, nu de exploatarea unor lacune legislative care generează pierderi masive la bugetul de stat. Apoi, să nu uităm că vremurile grele au tendinţa să împingă operatorii în activităţi în afara legii, iar domeniul bijuteriilor este recunoscut ca fiind unul cu risc crescut de evaziune. De altfel, acţiunile recente ale autorităţilor au scos deja la iveală cazuri de trafic de bijuterii, confirmând această vulnerabilitate”, a adăugat Mihai Trif.

Acesta susţine că dacă perioada de dificultate cu care se confruntă domeniul va continua, şansele ca activităţile ilegale să crească sunt extrem de mari.

„În acest context, este esenţial ca autorităţile să ia măsurile necesare pentru descurajarea şi descoperirea acestora. Un control riguros este singura cale pentru a asigura un mediu de afaceri predictibil, în care concurenţa se desfăşoară la egalitate, protejând totodată interesele statului şi drepturile consumatorilor. Doar printr-un mediu de afaceri echitabil şi transparent putem garanta că bijuteria românească este funcţională şi este un reper de excelenţă pentru consumatori”, a concluzionat preşedintele Colegiului Producătorilor şi Comercianţilor de Bijuterii, Mihai Trif.