Analiza datelor Eurostat privind participarea tinerilor din România la educație și pe piața muncii relevă o situație îngrijorătoare. Având cea mai mică rată de participare simultană a studenților la educație și pe piața muncii din UE (1,19%) și cea mai mare rată NEET (19,4%), România se confruntă cu o criză structurală a tranziției tinerilor de la educație la muncă, concluzionează un amplu studiu comparativ denumit ” Tranziția tinerilor români între sistemul educațional și piața muncii” și realizat de specialiștii Consilium Policy Advisors Group (CPAG).
Analiza relevă o separare rigidă în România între ciclul educațional și experiența pe piața muncii: 97% dintre tinerii din sistemul de învățământ formal nu participă la piața muncii, comparativ cu media UE de 71,4%.
Concluzii care dau fiori. Nu avem viitor pe piața muncii
- România înregistrează cea mai mică rată de participare simultană a studenților la educație și pe piața muncii din UE (1,2%), față de o medie UE de 11,6% și rate care depășesc 30% în Olanda și Islanda — plasând-o într-o categorie structural distinctă de toate celelalte state membre.
- 97% dintre tinerii români din învățământul formal sunt inactivi din punct de vedere economic, comparativ cu media UE de 71,4% — reflectând bariere instituționale și de reglementare profunde care împiedică studenții să combine studiile cu munca.
- România are cea mai mare rată NEET din UE, de 19,4%, afectând aproximativ 588.000 de tineri cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani și aproape dublu față de media UE de 11%.
- Tinerele femei sunt afectate în mod disproporționat, reprezentând 63% din totalul NEET-urilor. Diferența de gen de 11,2 puncte procentuale este de peste cinci ori mai mare decât media UE și s-a adâncit din 2016, determinată în mare parte de responsabilitățile de îngrijire și dezavantajele structurale din zonele rurale. • Forma dominantă a statutului NEET în România este inactivitatea economică, nu șomajul activ: aproximativ 14 puncte procentuale sunt inactivi, doar 5,4 puncte procentuale fiind în căutare activă de locuri de muncă – indicând o descurajare profundă, mai degrabă decât o simplă lipsă de locuri de muncă disponibile.
- Reintrarea pe piața muncii este împiedicată structural: doar 1% dintre tinerii inactivi și 8% dintre tinerii șomeri trec la un loc de muncă în fiecare trimestru – cele mai scăzute rate din UE și suficiente pentru ca ieșirea timpurie de pe piața muncii să se autoperpetueze.
- Părăsirea timpurie a școlii este principalul factor determinant în amonte al riscului NEET: 24% dintre tinerii adulți nu au calificări secundare superioare, aproape dublu față de media OCDE, iar rata de absolvire a învățământului terțiar a scăzut între 2019 și 2024 – una dintre puținele astfel de regresii înregistrate în țările OCDE. În rândul tinerelor cu cel mult învățământ secundar inferior, rata NEET a crescut de la 28,8% în 2016 la 44,1% în 2024, contrar tendinței UE, unde rata echivalentă a scăzut de la 18,1% la 13,9%.
- Nemulțumirea salarială este principalul obstacol autodeclarat în calea ocupării forței de muncă: 44% dintre tineri menționează salariile mici drept principalul obstacol, iar doar 27,5% dintre tinerii angajați consideră că remunerația lor este adecvată în raport cu costul vieții.
- Emigrația agravează problema NEET într-un ciclu auto-întăritor: 66% dintre tineri exprimă atitudini orientate spre emigrare, 28% intenționează să plece în termen de 12 luni, iar cei mai predispuși să plece sunt aceleași grupuri deja cele mai vulnerabile – tinerii sub 25 de ani, locuitorii din mediul rural și cei cu un nivel scăzut de educație.
- Riscul NEET este puternic diferențiat în funcție de geografie: România converge cu mediile UE doar în orașele mari, unde rata bărbaților (4,5%) este de fapt sub media urbană a UE. În orașe, suburbii și zone rurale, decalajul se adâncește substanțial — femeile din mediul rural înregistrează o rată NEET de 34,8%, de 2,5 ori mai mare decât media femeilor din mediul rural din UE de 14,2%, cu un decalaj de gen care a rămas aproape de 15 puncte procentuale din 2016.
- Disparitățile regionale agravează imaginea națională: București-Ilfov înregistrează cele mai mici rate (bărbați 6,4%, femei 12,4% în 2024), confirmând convergența urbană, în timp ce Sud-Est și Centru înregistrează rate NEET pentru femei de 37,7% și, respectiv, 32,7% — printre cele mai mari din țară și încă în creștere. Ratele aparent mai mici din Nord-Est, coroborate de cel mai mare decalaj național între populația rezidentă și cea cu domiciliul, sugerează că tinerii migrează în afara țării, în loc să găsească o îmbunătățire reală a pieței muncii.
Tabloul sumbru, în cifre reci
- Doar 1,2% dintre studenți lucrează simultan cu educația formală — România se situează pe ultimul loc în UE. Media nordică este de +30%.
- 97% dintre studenții din învățământul formal nu au nicio participare pe piața muncii — comparativ cu media UE de 71,4%.
- România are cea mai mare rată NEET: 19,4% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani nu sunt încadrați în muncă sau nu urmează un program de educație, formare profesională — aproape dublu față de media UE de 11%.
- Decalajul de gen este acut: rata NEET în rândul femeilor este de 25,2% față de 14,0% în rândul bărbaților (decalajul mediu în UE: 2 puncte procentuale). Femeile reprezintă 63% din totalul NEET.
- Subreprezentarea rurală în ocuparea forței de muncă: rata de ocupare a forței de muncă a femeilor în zonele rurale este de 44%, comparativ cu media UE de 65%. Rata NEET pentru femeile din mediul rural ajunge la 34,8% – de 2,5 ori mai mare decât media UE de 14,2% pentru femeile din mediul rural – și nu a scăzut din 2016.
- Părăsirea timpurie a școlii rămâne factorul determinant: 24% dintre NEET nu au studii secundare superioare (media OCDE: 13%). În rândul femeilor cu un nivel scăzut de educație, rata NEET a crescut de la 28,8% la 44,1% între 2016 și 2024, contrar tendinței UE.
- Disparitățile regionale sunt severe: Sud-Est (37,7%) și Centru (32,7%) înregistrează cele mai mari rate NEET pentru femei din țară. Ratele aparent mai mici din Nord-Est, coroborate de cel mai mare decalaj național între populația rezidentă și cea cu domiciliu, sugerează că tinerii migrează în afara țării, în loc să găsească o îmbunătățire reală a pieței muncii.
Interpretarea principalelor date
- Separare rigidă: Sistemul educațional și piața muncii din România funcționează ca sfere aproape complet separate.
- Inactivitate, nu șomaj: 14% dintre tinerii NEET sunt inactivi; doar 5,4% caută activ un loc de muncă. Aceștia au încetat să mai caute.
- Reintegrare aproape inexistentă: Doar 1 din 100 de tineri inactivi își găsesc un loc de muncă în fiecare trimestru. Odată ieșiți din sistem, tinerii se întorc rareori.
- Nemulțumirea salarială este principala barieră: 44% menționează salariile mici drept principalul obstacol. Doar 27,5% consideră salariile adecvate.
- Emigrația ca strategie: 66% dintre tineri consideră că munca în străinătate îmbunătățește nivelul de trai. 27,6% intenționează să plece în termen de 12 luni.
- Locația este o barieră structurală: România converge cu mediile UE în orașele mari, dar diferă brusc în orașe, suburbii și zone rurale.
- Concentrarea regională necesită un răspuns țintit: resursele ar trebui prioritizate către Sud-Est și Centru, în timp ce îmbunătățirea aparentă în regiunile cu emigrare ridicată, cum ar fi Nord-Estul, ar trebui interpretată cu prudență.