Această lege permite guvernului francez să retragă oficial o operă de artă din domeniul public prin decret, conform textului publicat în Monitorul Oficial sâmbătă seara târziu, fără a fi necesară o legislaţie specifică pentru fiecare caz.
Se specifică, însă, că, dacă bunul cultural în cauză aparţine unei alte persoane juridice de drept public decât statul, retragerea sa din domeniul public nu poate fi pronunţată decât după aprobarea de către acea persoană juridică.
Legea se aplică numai bunurilor dobândite între 20 noiembrie 1815 şi 23 aprilie 1972, date care marchează începutul celui de-Al Doilea Imperiu Francez şi ajunul intrării în vigoare a unei convenţii UNESCO privind transferul bunurilor culturale.
Aceasta a fost o promisiune făcută în 2017 la Ouagadougou, în Burkina Faso, de preşedintele Emmanuel Macron, care era nerăbdător să deschidă un nou capitol în relaţiile dintre Franţa şi fostele sale colonii.
Preşedintele francez a început un turneu în Africa, duminică având o oprire în Kenya.
Cererile de restituire a operelor de artă jefuite de Franţa, în special în Africa, sunt vechi şi numeroase. Cu toate acestea, ele au fost adesea împiedicate de principiul privind caracterul inalienabil al colecţiilor publice franceze, care necesita o legislaţie specifică pentru fiecare caz, în cadrul unei agende parlamentare deja supraîncărcate.
Parisul, însă, a fost un pionier în Europa în 2020, prin returnarea, cu o puternică încărcătură simbolică, a 26 de comori din Abomey în Benin şi a sabiei lui El Hadj Omar în Senegal. O „tobă vorbitoare” confiscată din Coasta de Fildeş din 1916, „Djidji Ayokwe”, a fost returnată la începutul anului 2026, după o aşteptare de cinci ani.
Textul, adoptat joi, a fost salutat şi de China, care a declarat că acordă „o mare importanţă” legii şi şi-a exprimat dorinţa de a consolida „cooperarea cu Franţa în această chestiune”.
Un număr considerabil de obiecte au fost furate în special în timpul jefuirii Vechiului Palat de Vară din Beijing în 1860 de către forţele armate franco-britanice.