Şocurile se adună în România. Cum poate renaşte capitalul românesc şi ce e de făcut pentru salvarea firmelor româneşti – analiză Sierra Quadrant

Adaugă-ne ca sursă preferată

Criză IMM – Potrivit analiştilor de la Sierra Quadrant, o companie subcapitalizată nu este neapărat o companie fără activitate – este o companie fragilă, care ar putea să nu supravieţuiască unui şoc pe care o firmă mai bine capitalizată l-ar traversa fără probleme.

„Iar în 2026, şocurile se adună: dobânzi ridicate, cinci pachete fiscale într-un an, costuri record la energie, cerere internă în frânare. Rezultatul se vede deja în registrele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului”, spun analiştii Sierra Quadrant citaţi de Agerpres.

Pentru companiile care au raportat rezultate la jumătatea anului 2025 – reprezentând aproximativ 84% din cifra de afaceri totală a economiei – deficitul de capital se ridica la 36,4 miliarde de lei, în creştere cu 8% faţă de anul precedent.

„Un raport mai recent al BNR, publicat în iunie 2026, arată că numărul firmelor subcapitalizate a crescut cu 10%, iar necesarul de recapitalizare a rămas, din nou, la 36,4 miliarde de lei. Cu alte cuvinte: mai multe firme, aceeaşi gaură. Deficitul nu se închide, se redistribuie pe un număr mai mare de companii – semn că nu vorbim despre un fenomen conjunctural, ci despre o caracteristică structurală a economiei. Un detaliu tehnic merită explicat, pentru că este exact genul de statistică din care se nasc titluri false. Numărul companiilor subcapitalizate reprezenta doar 9% din total în iunie 2025, faţă de 32,6% la finalul anului 2024 – o îmbunătăţire aparent spectaculoasă. Explicaţia reală nu este însă o însănătoşire a economiei, ci un artefact statistic: majoritatea companiilor mici nu sunt cuprinse în exerciţiul de raportare de la jumătatea anului, ceea ce înseamnă că eşantionul analizat la iunie 2025 este diferit – şi, în medie, mai sănătos financiar – decât cel de la finalul anului anterior”, arată analiza realizată pe baza datelor BNR.

În iunie 2025, structura pasivului companiilor nefinanciare arăta astfel: capitalurile proprii pe primul loc, cu 40% din pasiv; datoriile comerciale pe locul al doilea, cu 18%; iar finanţarea primită de la instituţiile financiare din România – doar 9%.

Cu alte cuvinte, creditul-furnizor este de două ori mai important decât creditul bancar în finanţarea economiei româneşti.

„Companiile româneşti se finanţează mai degrabă prin amânarea plăţilor către furnizori decât prin credite bancare – o practică ce funcţionează relativ bine în perioade de stabilitate economică, dar care devine extrem de riscantă atunci când întârzierile de plată se propagă în lanţ de-a lungul întregii economii”, explică Ovidiu Neacşu, partener coordonator Sierra Quadrant.

Statisticile arată că gradul de îndatorare – raportul dintre datorii şi capitalurile proprii – a atins 140,5% în iunie 2025, cu 5,4 puncte procentuale peste anul anterior, într-un trend clar ascendent. Mai relevant este însă vârful distribuţiei: ponderea firmelor cu un grad de îndatorare peste pragul semnal de 200% s-a majorat la aproximativ 35%, atât ca număr de companii, cât şi ca pondere în cifra de afaceri a economiei. Din această categorie provin, de regulă, cele mai multe firme care ajung ulterior în restructurare, concordat preventiv sau insolvenţă, arată analiza.

În paralel, capacitatea de rambursare se erodează lent. Indicatorul de acoperire a dobânzilor – raportul dintre profitul înainte de dobânzi şi taxe şi cheltuielile cu dobânzile – a coborât la 541% în iunie 2025, cu 32 de puncte procentuale sub anul precedent şi cu 118 puncte sub nivelul din iunie 2023.

În plus, riscul valutar este concentrat exclusiv pe companii, în condiţiile în care 53% din portofoliul de credite al companiilor nefinanciare era denominat în valută în martie 2026, faţă de doar 7% în cazul creditelor acordate populaţiei.

În plus, radierile revin pe creştere. Datele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului pentru prima jumătate a lui 2026, citate de Sierra Quadrant, arată o inversare clară de tendinţă. În perioada ianuarie-iunie 2026 au fost înregistrate 46.283 de radieri, cu 5,69% mai multe decât în intervalul similar din 2025. Anul trecut, în aceeaşi perioadă, radierile scăzuseră cu 3,85% faţă de 2024, de la 45.548 la 43.793. În 2026, totalul a revenit pe creştere şi a depăşit uşor inclusiv nivelul de acum doi ani, cu 1,61%.

Mai important decât nivelul este ritmul: numai în iunie 2026 au fost înregistrate 7.145 de radieri, faţă de 6.545 în iunie 2025 – o creştere de 9,17%, semnificativ peste media semestrului. Iar fenomenul accelerează, nu se stinge.

Capitala a raportat 8.188 de radieri în primele şase luni, cu 624 mai multe decât anul trecut, o creştere de 8,25%. Bucureştiul a concentrat aproximativ 17,7% din totalul naţional şi a generat singur circa un sfert din creşterea netă faţă de 2025.

„Tabloul nu e uniform: radierile au crescut în 26 de judeţe şi au scăzut în alte 16, iar în 27 de judeţe nivelul rămâne sub cel din prima jumătate a lui 2024. Fenomenul e concentrat în marile centre economice – exact acolo unde densitatea de firme e maximă şi unde ciclul de viaţă al afacerilor e cel mai rapid. O precizare necesară: radierile nu trebuie confundate cu insolvenţele sau falimentele. Datele includ societăţi, persoane fizice autorizate şi alte forme de organizare, iar radierea din Registrul Comerţului nu indică, individual, motivul închiderii activităţii. Ele măsoară ieşiri din piaţă, nu eşecuri. Separat, peste 3.850 de firme şi PFA au intrat în insolvenţă în primele şase luni ale acestui an”, explică analiştii Sierra Quadrant.

Concluzia este că rezistă corporaţiile, iar IMM-urile nu.

Cele 160,5 miliarde de lei necesare pentru recapitalizare nu vor fi acoperite de stat şi nici de bănci. Într-o economie unde finanţarea bancară reprezintă 9% din pasivul companiilor, chiar şi o dublare a creditării ar rezolva o fracţiune din problemă.

„Sursele reale sunt trei, şi toate sunt astăzi blocate sau insuficiente, de la profitul reinvestit, la aportul acţionarilor şi piaţa de capital. Aceasta din urmă ar trebuie să fie, teoretic, soluţia cea mai potrivită pentru companii mijlocii, practic accesată de un număr infim de firme româneşti, în absenţa unei culturi a listării şi a instrumentelor de finanţare adaptate”, afirmă Ovidiu Neacşu, partener coordonator Sierra Quadrant.

Potrivit expertului, subcapitalizarea nu e un accident, ci rezultatul unei arhitecturi de stimulente.

„Un sistem fiscal care taxează capitalul rămas în firmă la fel ca pe cel scos din ea, o piaţă de capital subdimensionată şi un sector bancar care finanţează doar 9% din pasivul companiilor produc, inevitabil, firme care se finanţează amânând plata către furnizori. Iar o economie construită pe credit comercial funcţionează impecabil până în ziua în care prima verigă importantă din lanţ nu mai plăteşte”, atenţionează Neacşu.

Sierra Quadrant

Cu o experienţă de peste 27 de ani în mediul de business românesc, Sierra Quadrant este una dintre cele mai importante companii specializată în lucrări de administrare şi lichidare complexe, cu un ridicat grad de dificultate, caracterizate prin patrimoniu mare şi diversificat, prin multitudinea problemelor legale care trebuie soluţionate, concomitent cu procedura de insolvenţă: bilanţ de mediu, substanţe periculoase în proprietate, servituţi neclare şi litigii legate de patrimoniu etc.