Freedom24 își susține președintele la șefia șahului internațional. Compania atrage atenția asupra neutralității instituționale în procesul de alegeri

Adaugă-ne ca sursă preferată

Prin urmare, ceea ce urmează trebuie citit având în vedere acest context. Nu sunt un observator neutru al acestor alegeri și nici nu pretind că sunt. Însă argumentul pe care vreau să îl susțin aici ține de un principiu, nu de o candidatură.

Cea de-a 46-a Olimpiadă de Șah s-a deschis săptămâna aceasta la Samarkand, însă competiția care ar putea influența mai profund viitorul acestui sport are loc în afara tablei de șah. Pe 26 septembrie, delegații federațiilor membre FIDE vor alege între trei echipe: Jan Henric Buettner și Malcolm Pein, Wadim Rosenstein și Gordon Tang, respectiv Timur Turlov și Viswanathan Anand.

Fiecare federație are un vot, iar echipa câștigătoare va prelua conducerea unei organizații foarte diferite de cea care exista chiar și în urmă cu un deceniu.

Iar aici se află, de fapt, miza mai largă a acestor alegeri: șahul a evoluat mai repede decât structurile create pentru a-l administra.

Sponsorizările, care în trecut depindeau adesea de câțiva susținători individuali, vin astăzi tot mai mult din partea unor companii care funcționează după reguli clare de raportare și responsabilitate. Programele de șah din școli, odinioară inițiative punctuale ale unor profesori pasionați, implică acum ministere ale educației și obiective măsurabile. Numai în Kazahstan, peste 60.000 de elevi din 1.500 de școli sunt incluși în programe de șah.

În același timp, federații naționale care cândva funcționau în mare parte prin efortul voluntarilor negociază astăzi drepturi de difuzare, finanțări publice și parteneriate cu platforme digitale.

Această evoluție este firească și, în multe privințe, benefică. Dar vine și cu exigențe mai mari. O federație modernă trebuie să poată gestiona transparent resursele, să explice cum sunt luate deciziile și, mai ales, să traseze clar granița dintre opiniile personale ale liderilor săi și poziția oficială a instituției.

Principiul „o federație, un vot” este unul democratic și merită protejat. Dar egalitatea politică nu înseamnă automat și egalitate operațională.

Toate federațiile au același statut în cadrul sistemului, însă capacitatea lor de a funcționa diferă semnificativ. Unele au echipe permanente, consiliere juridică, infrastructură de date și zeci de ani de experiență instituțională. Altele se bazează pe câțiva voluntari și funcționează fără un buget dedicat.

Drepturile formale valorează însă mai puțin atunci când o organizație nu dispune de resursele administrative necesare pentru a le exercita în mod real.
Nu este o problemă abstractă. Ea privește direct federațiile europene mai mici, care se confruntă tocmai cu această diferență dintre statutul pe care îl au în sistem și capacitatea lor practică de a participa la el în condiții comparabile.

Săptămâna aceasta, această problemă a devenit foarte concretă în Europa.

Pe 16 septembrie, Zurab Azmaiparashvili, reales recent președinte al Uniunii Europene de Șah (ECU), a declarat public că, în nume personal, susține candidatura lui Wadim Rosenstein. A precizat însă că este vorba despre propria sa opinie, nu despre o decizie a ECU sau a federațiilor membre.

O zi mai târziu, ECU a publicat o clarificare: organizația nu susținuse instituțional niciun candidat și își menținea neutralitatea față de toate cele 54 de federații membre.

La prima vedere, episodul ar putea fi interpretat drept un moment incomod pentru ECU. Eu cred că demonstrează, mai degrabă, contrariul.

O organizație care permite ca opinia personală a unui lider să fie confundată cu poziția oficială a instituției, fără să intervină, are o problemă mai serioasă decât una care clarifică situația în mai puțin de 24 de ore.

ECU avea deja mecanismul necesar pentru a reacționa. La începutul acestui an, organizația a adoptat un cod de conduită bazat pe principiile electorale ale FIDE, tocmai pentru a menține procesul electoral echitabil și pentru a proteja libertatea de decizie a celor care votează.

Din această perspectivă, clarificarea nu a fost semnul unei crize. A fost dovada că mecanismul instituit funcționează.

Iar relevanța acestui episod depășește cu mult o singură declarație.

Același tip de situație poate apărea în numeroase federații care nu au resursele ECU pentru a o gestiona. O organizație continentală bine structurată poate emite rapid o clarificare oficială și poate închide subiectul. O federație națională mai mică nu are întotdeauna o echipă de comunicare, consiliere juridică sau un cod de conduită bine definit la care să poată apela atunci când declarația personală a unui președinte riscă să fie confundată cu politica instituției.

Tocmai aceste federații au cel mai mult de pierdut dacă linia dintre „ce crede președintele nostru” și „care este poziția federației” rămâne neclară. Și tot ele au cele mai puține resurse pentru a gestiona consecințele unui conflict în care pot ajunge implicate fără să fi ales acest lucru.

Există însă și un alt indicator al maturității instituționale: continuitatea.

O federație solidă ar trebui să își poată schimba conducerea fără să fie nevoită să-și reconstruiască, după fiecare ciclu electoral, relațiile, sistemele și prioritățile.

Proiectele ar trebui să aparțină instituțiilor, nu persoanelor. Parteneriatele ar trebui documentate. Datele ar trebui să rămână accesibile. Programele de dezvoltare ar trebui să aibă obiective clare și măsurabile, care să continue indiferent de schimbările de conducere.

În guvernanța sportivă, se întâmplă prea des ca o nouă administrație să vină la pachet cu pierderea memoriei instituționale acumulate de echipa precedentă.
Nu este neapărat eșecul unei persoane. Este o vulnerabilitate structurală pe care lumea șahului nu a reușit încă să o rezolve sistematic.
Aceeași logică ar trebui aplicată și sponsorizărilor. Viitorul finanțării șahului ar trebui să se bazeze pe structuri și reguli clare, nu pe relații construite exclusiv în jurul unor persoane.

O federație ar trebui să le poată explica membrilor săi ce urmărește un anumit parteneriat, cât durează, ce responsabilități presupune și după ce criterii îi vor fi evaluate rezultatele.

Sponsorii au nevoie de vizibilitate și de valoare. Federațiile au nevoie de independență și predictibilitate. Un model comercial matur trebuie să le poată oferi pe ambele, fără ca una să o compromită pe cealaltă.

Acesta este standardul care ar trebui aplicat tuturor celor implicați în aceste alegeri, inclusiv companiilor precum a noastră.

Freedom este partener general al Federației Cipriote de Șah din 2023, iar acest parteneriat a contribuit la aducerea pe insulă a unor competiții precum Women’s Grand Prix și Turneul Candidaților din acest an.

Consider că este un exemplu relevant pentru ceea ce poate realiza un parteneriat de sponsorizare. Dar prefer ca el să fie evaluat după aceleași criterii despre care vorbesc aici, nu acceptat pur și simplu pe baza încrederii.

Există termeni clari privind utilizarea resurselor? Federația își păstrează controlul asupra propriilor decizii?

Orice partener corporativ implicat în lumea șahului — inclusiv noi — ar trebui să poată răspunde deschis unor astfel de întrebări.

Nimic din toate acestea nu le spune federațiilor membre cu cine să voteze pe 26 septembrie. Și nici nu voi pretinde că propria mea perspectivă asupra acestor alegeri este neutră.

Ceea ce cred însă că merită analizat de către delegați, indiferent de echipa pe care aleg să o susțină, este măsura în care candidații au demonstrat deja că știu să facă această separare în propriile organizații, înainte de a cere votul altora: între persoană și instituție, între opinie și poziție oficială, între influență și responsabilitate.

Olimpiada va desemna câștigători și va acorda medalii. Alegerile vor desemna un președinte.

Dar un rezultat cu adevărat important ar fi ca FIDE să devină o instituție în care poziția organizației să fie mai greu de confundat cu opinia unei singure persoane — indiferent cine se află, la un moment dat, la conducerea ei.

Bulat Latypov, Chief Communications Officer, Freedom24.