Vucic şi-a recunoscut înfrângerea la alegerile în Serbia. Cum a fost înfrânt de o mișcare studențească

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Încă nu avem rezultate finale, pe baza unui eşantion… este clar că am pierdut aceste alegeri, Lista Studenţilor a câştigat, ei vor avea între 135 şi 140 de mandate, iar noi vom avea 105, nimeni altcineva nu a intrat în parlament”, a declarat Vucic, citat de Agerpres.

Alegerile anticipate, convocate de Vucic în septembrie, au loc după aproape doi ani de demonstraţii conduse de studenţi împotriva corupţiei şi a autoritarismului, declanşate de moartea a 16 persoane în 2024, când copertina unei gări s-a prăbuşit în oraşul Novi Sad.

Mişcarea studenților  luat naştere din tragedie, începând cu blocarea străzilor de către studenţi şi transformându-se în proteste aproape zilnice şi într-o mişcare naţională împotriva corupţiei şi a neglijenţei guvernului. În puţin mai puţin de doi ani, studenţii au reuşit să pună capăt celor 14 ani de dominaţie politică a lui Aleksandar Vučić, care a văzut cum sprijinul pentru Partidul Progresist Sârb (SNS) s-a erodat şi, în cele din urmă, a eşuat în ceea ce a devenit un referendum privind viitorul Serbiei, relatează BBC, citată de News.ro

De la Belgrad la Novi Sad şi Niš, atmosfera era una de euforie, susţinătorii adunându-se în centrele oraşelor sau în faţa sediilor „Listei Studenţilor”. Într-o postare pe reţelele sociale, studenţii au declarat: „Serbia este liberă”.

Cel mai simbolic moment a fost dispariţia aşa-numitului „Ćaciland”, un tabără de corturi pro-Vučić înfiinţată acum 18 luni în Parcul Pionierilor din centrul Belgradului, în faţa Parlamentului sârb. Gardurile metalice au fost dărâmate pe fondul strigătelor „Vučić pleacă”.

Cum au schimbat studenţii Serbia

Nu au lideri evidenţi şi nu au experienţă politică, şi totuşi mişcarea „Lista Studenţilor – Studenţii Câştigă” a atras alegători antiguvernamentali din toate straturile societăţii sârbe.

Au prezentat candidaţi pentru toate cele 250 de locuri din parlament, şi totuşi printre aceştia nu se afla niciun student.

Alăturându-se studenţilor care mărşăluiau spre Belgrad săptămâna trecută, candidatul principal, cardiologul Ilija Srdanović, a declarat că istoria se rescrie: „Energia este de neoprit.”

„Le oferim cetăţenilor noştri valorile fundamentale ale unei societăţi civilizate, pe care regimul anterior le-a luat de la cetăţenii noştri pentru ultima oară”, a declarat el pentru BBC.

Totul a început la 1 noiembrie 2024, când acoperişul din beton s-a prăbuşit în faţa gării din Novi Sad, al doilea oraş ca mărime din Serbia, provocând moartea a 16 persoane.

Tragedia a fost percepută ca un simbol al corupţiei generalizate. Criticii au asociat renovarea defectuoasă a gării cu un preşedinte care se implicase îndeaproape în proiect.

„Prăbuşirea acoperişului a fost picătura care a umplut paharul”, spune Helena Ivanov, de la grupul de reflecţie Henry Jackson Society.

A fost un moment emoţionant care a aprins scânteia şi a declanşat o campanie naţională de marşuri şi evenimente, a spus ea, care a cucerit inimile şi minţile sârbilor într-un mod în care niciun partid de opoziţie nu reuşise până atunci.

De la proteste la o provocare directă adresată lui Vučić

Ceea ce a început ca proteste săptămânale ale studenţilor care cereau dreptate în campusurile universitare şi pe străzile oraşelor s-a transformat curând într-o mişcare naţională, adesea la nivel local, care a cuprins segmente mult mai largi ale societăţii sârbe, inclusiv fermieri, actori şi judecători.

Partidul SNS al lui Vučić a fost clar zguduit, iar în ianuarie 2025 prim-ministrul său a demisionat „pentru a detensiona situaţia”. În martie 2025, Belgradul a fost martorul celei mai mari manifestaţii antiguvernamentale din istoria Serbiei, iar pe măsură ce mişcarea studenţească fără lider a câştigat în forţă, tinerii s-au organizat prin adunări studenţeşti sau plenare.

Până când Vučić a anunţat alegeri anticipate luna trecută, ei erau pregătiţi. „Au reuşit să transforme acel elan emoţional într-o organizare adecvată şi să-i înveţe pe oameni cum să apere corectitudinea la secţiile de votare”, a explicat Helena Ivanov.

„Mesajul a fost clar: statul de drept, nu guvernarea prin lege”, a declarat Gordana Delić, şefa programului pentru Balcani al German Marshall Fund din SUA, care a afirmat că votul de duminică a fost, de fapt, un referendum.

Iniţial, Vučić a încercat să-i laude pe protestatari ca fiind „bine intenţionaţi”, dar, înaintea alegerilor, i-a acuzat că încearcă să „dărâme” Serbia. Chiar şi după ce a recunoscut victoria duminică seara, el a făcut acuzaţia nefondată că aceştia ar fi avut sprijinul unor „ţări europene şi al statului profund american” nenumite.

Cine va conduce Serbia acum?

Un lucru este clar: nu vor fi studenţii, întrucât aceştia nu au candidat la alegeri. A fost o decizie calculată, deoarece electoratul probabil nu ar fi votat pentru o listă de candidaţi cu puţină experienţă de viaţă.

Deşi candidatul lor principal a fost Ilija Srdanović, profesor de cardiologie la Novi Sad, acesta nu este considerat cu adevărat un potenţial prim-ministru.

Puţini candidaţi se remarcă ca potenţiali lideri.

Se estimează că cel puţin 135 de persoane de pe listă au câştigat locuri în parlament, printre aceştia numărându-se fostul star al baschetului Dejan Bodiroga (pe locul 24 pe listă), renumitul actor Tihomir Stanić (pe locul 8), cântăreţul de operă Nikola Mikić (pe locul 46), fostul guvernator al Băncii Naţionale a Serbiei, Dejan Šoškić (pe locul 27), precum şi un număr destul de mare de profesori.

Numele lui Šoškić a fost menţionat în legătură cu funcţia de vârf. Acesta a vorbit deschis despre reformele pe care le-ar face în economie şi a fost criticat pe scară largă în mass-media proguvernamentală.

Care este programul lor?

Deputaţii aleşi vor avea sarcina de a pune în aplicare ceea ce reprezintă, de fapt, un program electoral.

După cum au afirmat chiar studenţii, aceştia căutau persoane care să poată intra în instituţii, „să-şi îndeplinească sarcinile cu responsabilitate şi să nu uite de ce se află acolo”.

În cadrul unui program în 11 puncte, mişcarea studenţească doreşte:

eradicarea corupţiei prin înfiinţarea unei unităţi de poliţie care să-i aresteze pe cei responsabili de aceasta

epurarea din rândul funcţionarilor Ministerului Afacerilor Interne a tuturor celor care au încălcat regulile privind reprimarea protestatarilor sau a celor care au legături cu crima organizată

reformarea peisajului mediatic distorsionat din Serbia şi eliberarea postului public de televiziune de sub controlul politic

oprirea recrutării persoanelor loiale partidelor politice pentru a conduce întreprinderile publice.

Vučić şi partidul SNS neagă acuzaţiile de corupţie şi de încercarea de a influenţa mass-media.

Va mai fi oare o mişcare studenţească, fără studenţi?

Deşi nu au fost aleşi, studenţii sunt cei care au făcut promisiuni poporului sârb şi vor fi supuşi presiunilor pentru a-şi respecta programul electoral.

Cetăţenii sârbi obişnuiţi pe care au ales să-i reprezinte în cadrul mişcării lor „au fost însărcinaţi să transfere o parte din lupta pe care am dus-o pe străzi în ultimul an în cadrul instituţiilor”, afirmă studenţii.

În discursul său de duminică seara, Vučić le-a spus susţinătorilor partidului că studenţii au distrus doi ani din viaţa Serbiei şi că vor fi învinşi „mai repede decât cred ei”.