„Digitalizarea administraţiei fiscale mută momentul în care începe, în fapt, o potenţială controversă fiscală şi schimbă modul în care companiile trebuie să se pregătească. Controlul nu mai începe neapărat odată cu avizul de inspecţie. Fiecare declaraţie de TVA, fişier SAF-T, cod UIT şi factură transmisă sau primită electronic contribuie la amprenta fiscală digitală a companiei. Percepţia că inspecţiile fiscale sunt încă departe de a fi digitalizate poate crea un fals sentiment de confort. Companiile ar trebui să îşi privească datele prin lentila ANAF şi să nu subestimeze forţa pe care acestea o capătă atunci când sunt corelate: diferenţe greu de observat separat pot deveni rapid semnale de risc”, a declarat Georgiana Iancu, partener, liderul Departamentului de Impozite Indirecte, EY România.
Potrivit sondajului „Preţuri de transfer, TVA şi inspecţii fiscale digitale”, derulat în octombrie 2026 în rândul reprezentanţilor mediului de afaceri, 71% dintre respondenţi nu au efectuat încă un exerciţiu de pregătire pentru o inspecţie fiscală bazată pe datele SAF-T.
În acelaşi timp, sistemele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) au procesat, numai în primul semestru al acestui an, peste 1,2 miliarde de facturi electronice, 4,7 milioane de declaraţii SAF-T şi aproape două milioane de deconturi precompletate RO e-TVA.
Conform EY, acest volum de date fiscale şi tranzacţionale creează premisele unor analize de risc tot mai sofisticate şi ale unor controale mai ţintite şi mai bine fundamentate.
În ceea ce priveşte preţurile de transfer, sondajul indică vulnerabilităţi în administrarea tranzacţiilor intra-grup.
Astfel, 59% dintre respondenţi nu au un proces formal prin care să testeze rezultatele efectiv obţinute din tranzacţiile cu părţi afiliate şi să corecteze din timp eventualele abateri faţă de politica de preţuri de transfer. Doar 41% declară că au implementat un asemenea proces.
Totodată, 51% dintre respondenţi se consideră doar parţial pregătiţi să susţină, într-un audit fiscal, ajustările efectuate şi raţiunea economică din spatele acestora, în timp ce 29% se declară bine pregătiţi şi numai 2% foarte bine pregătiţi.
Potrivit consultanţilor EY, principala vulnerabilitate nu mai este exclusiv existenţa documentaţiei, ci capacitatea companiilor de a demonstra că rezultatul economic efectiv respectă politica de preţuri de transfer şi că eventualele ajustări au o justificare economică.
„În domeniul preţurilor de transfer, este evident transferul accentului din zona de documentare în zona prevenţiei. Într-un control fiscal tot mai mult bazat pe date, companiile trebuie să testeze din timp rezultatele tranzacţiilor intra-grup şi să poată explica atât raţiunea economică a ajustărilor, cât şi implicaţiile lor fiscale”, a explicat Adrian Rus, partener, liderul Departamentului Preţuri de Transfer, EY România.
În ceea ce priveşte zonele care necesită optimizare, automatizarea şi digitalizarea proceselor ocupă primul loc, cu 22% dintre opţiunile exprimate, urmate de documentaţia de preţuri de transfer, cu 19%, şi ajustările de final de an, cu 15%.
Doar 7% dintre opţiuni indică faptul că nu ar fi necesare optimizări în prezent. Procentele reprezintă ponderea opţiunilor selectate, nu a respondenţilor, întrucât întrebarea a permis răspunsuri multiple.
O altă vulnerabilitate identificată de sondaj priveşte implicaţiile de TVA ale ajustărilor de preţuri de transfer.
Aproape două treimi dintre respondenţi (63%) declară că nu au analizat sau reanalizat aceste implicaţii în lumina evoluţiei jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE).
Potrivit EY, hotărârile recente ale CJUE în cauzele Arcomet Towercranes şi Stellantis Portugal arată că ajustările de preţuri de transfer pot conduce la rezultate diferite în materie de TVA, în funcţie de prevederile contractuale, mecanismul de calcul, metodologia de preţuri de transfer şi legătura cu operaţiunile dintre părţi.
„TVA nu ar trebui analizată abia după ce ajustarea de preţuri de transfer a fost facturată. Întrebarea dacă avem un serviciu, o corecţie de preţ sau o ajustare în afara sferei TVA trebuie pusă atunci când mecanismul este proiectat sau revizuit. Altfel, există riscul ca prevederile contractuale, modul de calcul şi documentele emise să nu reflecte coerent natura economică a ajustării şi să nu susţină tratamentul TVA aplicat”, a adăugat Georgiana Iancu.
Sondajul arată şi că aproape jumătate dintre respondenţi percep controalele fiscale ca fiind mai solicitante.
Astfel, 49% consideră că solicitările inspectorilor au un volum şi un grad de complexitate mai ridicate decât în experienţele anterioare, 38% le apreciază ca fiind similare şi doar 13% consideră că acestea s-au redus.
În acelaşi timp, raportul de activitate al ANAF pentru primul semestru din 2026 consemnează 15.335 de verificări documentare, 3.499 de controale inopinate şi 2.729 de notificări de conformare.
Potrivit consultanţilor, un control mai scurt sau mai ţintit nu înseamnă neapărat un control mai simplu, în condiţiile în care inspectorii pot utiliza analiza unor volume mari de date pentru identificarea riscurilor fiscale.
„Deşi datele publicate recent de ANAF arată un număr mai mic de controale fiscale desfăşurate în primul semestru al anului 2026 comparativ cu aceeaşi perioadă a anului anterior, colectarea se situează la un nivel comparabil. Aceasta ne arată că, deşi mai puţine, în termeni absoluţi, controalele fiscale se concretizează în impuneri mai mari la nivelul contribuabililor. În această realitate, concluziile sondajului nostru confirmă atât dorinţa contribuabililor de a gestiona mai bine riscurile fiscale anterior controlului, cât şi probabilitatea crescută ca o impunere percepută ca disproporţionată să fie contestată de către aceştia la final”, a afirmat Călin Stan, partener, Băncilă, Diaconu şi Asociaţii SPRL.
În ceea ce priveşte relaţia cu autorităţile fiscale, companiile solicită mai multă transparenţă şi o comunicare mai bună.
Astfel, dintre opţiunile exprimate de respondenţi privind îmbunătăţirea interacţiunii cu inspectorii, 40% vizează o transparenţă mai mare asupra constatărilor, 31% termene de răspuns mai lungi, raportate la obiectul solicitărilor, iar 29% o comunicare mai bună. Şi în acest caz, întrebarea a permis răspunsuri multiple.
Sondajul evidenţiază şi utilizarea instrumentelor de inteligenţă artificială în pregătirea documentelor pentru controalele fiscale.
Aproximativ 39% dintre respondenţi declară că folosesc deja asemenea instrumente pentru pregătirea informaţiilor şi documentelor solicitate în cadrul inspecţiilor fiscale, în timp ce 61% nu le utilizează încă.
Potrivit EY, peste jumătate dintre participanţii la sondaj sunt mari contribuabili, astfel că rezultatele reflectă în special situaţia companiilor cu volume ridicate de date, tranzacţii complexe şi o expunere fiscală semnificativă.
Consultanţii subliniază că pregătirea pentru un control fiscal ar trebui să devină un proces permanent, care să includă revizuirea periodică a principalelor zone de risc, reconcilierea informaţiilor raportate şi identificarea din timp a eventualelor neconcordanţe.