Un an de la izbucnirea conflictului din estul Ucrainei, soldat cu peste 6.000 de morţi

Adaugă-ne ca sursă preferată

La 6 aprilie 2014, la două săptămâni după anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia, manifestanţi proruşi ocupă clădiri oficiale în principalele oraşe din estul Ucrainei: Doneţk, Lugansk şi Harkov. În zilele care au urmat, ei ai proclamat „republicile populare” Doneţk şi Lugansk.

La 14 aprilie, la două zile după ocuparea oraşului Slaviansk de către rebeli, Kievul declanşează o „operaţiune antiteroristă” pentru a prelua prin forţă controlul asupra zonele aflate sub influenţa separatiştilor.

La 2 mai, circa 40 de persoane, majoritatea militanţi proruşi, mor la Odesa (în sudul ţării), într-un incendiu criminal în urma unor confruntări cu partizanii pro-Kiev. Violenţele au declanşat temerea privind o extindere a insurecţiei proruse în sudul Ucrainei.

La 11 mai, participanţii la referendumul organizat de separatişti în regiunile Doneţk şi Lugansk se exprimă în majoritate covârşitoare în favoarea independenţei. Kievul şi Occidentul denunţă acest scrutin ca fiind „ilegal”, în timp ce Rusia spune că „respectă” rezultatele, fără a le recunoaşte oficial.

La 25 mai, miliardul pro-occidental Petro Poroşenko obţine victoria la alegerile prezidenţiale din Ucraina. Rebelii au interzis votul în regiunile aflate sub controlul lor.

La 5-6 iulie are loc o ofensivă a forţelor ucrainene, care recuceresc o parte din teritoriul aflat sub controlul separatiştilor, în special Slaviansk, abandonat de rebeli după un asediu sângeros.

La 17 iulie, un avion Boeing al companiei Malaysia Airlines cu 298 de persoane la bord se prăbuşeşte în estul Ucrainei, cel mai probabil doborât de o rachetă. Kievul şi rebelii proruşi se acuză reciproc că se află la originea acestei tragedii.

La 25 august începe o contraofensivă a rebelilor care administrează o serie de înfrângeri armatei ucrainene, în special la Ilovaisk (360 de soldaţi ucişi, 180 dispăruţi) şi pe frontul sud din Doneţk, cu sprijinul masiv, potrivit Kievului şi Occidentului, al trupelor regulate ruse.

La 5 septembrie se încheie la Minsk un acord de încetare a focului între Kiev şi rebeli cu participarea Rusiei şi a OSCE. Acordul de la Minsk prevede acordarea unei autonomii sporite regiunilor Doneţk şi Lugansk. La mijlocul lunii octombrie, noile negocieri de pace eşuează şi se reiau luptele.

La 26 octombrie, formaţiunile pro-occidentale câştigă alegerile legislative din Ucraina, boicotate de separatişti.

La 2 noiembrie, alegerile „prezidenţiale” în rândul rebelilor se soldează cu victoria lui Aleksandr Zaharcenko la Doneţk şi a lui Igor Plotniţki la Lugansk. Ambele scrutine sunt denunţate de Kiev, care răspunde tăind finanţarea zonelor aflate sub controlul rebelilor.

La 22 ianuarie 2015, aeroportul din Doneţk, timp de nouă luni scena luptelor violente care l-au transformat în ruine, cade în totalitate în mâna rebelilor.

La 12 februarie, preşedintele rus Vladimir Putin şi omologul său ucrainean Petro Poroşenko, alături de preşedintele francez Francois Hollande şi cancelarul german Angela Merkel, încheie un acord în capitala Belarusului. Acordul Minsk-2 reafirmă şi întăreşte dispoziţiile înţelegerii Minsk-1, reinstaurând o încetare a focului şi cerând din nou retragerea armamentului greu de pe front.

La 18 februarie, după mai multe de zece zile de lupte, armata ucraineană abandonează în mâinile rebelilor oraşul Doneţk, punct strategic între Doneţk şi Lugansk. De atunci, linia frontului este îngheţată, iar armistiţiul este în general respectat.