La 17 noiembrie a fost înregistrată la Senat, ca prima Cameră sesizată, o propunere de modificare a Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal care prevede scutirea de la plata impozitului pe locuinţă şi teren pentru cei cu o singură locuinţă în proprietate, în anumite condiţii.
Propunerea de lege prevede introducerea articolului 456^1 în Codul fiscal cu urmatorul cuprins:
Scutirea locuinţei unice de domiciliu
(1) Este scutită de impozitul pe clădiri locuinţa situată în România, constând într-un apartament sau o casă, aflată în proprietatea persoanelor fizice şi folosită de acestea ca domiciliu, în condiţiile prezentului articol.
(2) Scutirea se acordă dacă, la data de 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se solicită scutirea, fiecare proprietar sau coproprietar îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are domiciliul Ia adresa locuinţei şi este rezident fiscal în România, potrivit prezentului cod şi convenţiei de evitare a dublei impuneri aplicabile, după caz;
b) nu deţine în proprietate exclusivă sau în coproprietate o altă locuinţă în România ori în străinătate;
c) în ultimii 5 ani anteriori datei prevăzute la prezentul alineat nu a deţinut o altă Iocuinţă decât cea pentru care se solicită scutirea, cu excepţia prevăzută la alineatul (4);
d) locuinţa şi, după caz, terenul aferent se încadrează în limitele prevăzute la alineatele (6) şi (7).
(3) În sensul prezentului articol, prin altă locuinţă se înţelege o casă, un apartament sau altă unitate locativă distinctă, deţinută în proprietate exclusivă ori în coproprietate, inclusiv dobândită prin moştenire.
În cazul coproprietăţii, scutirea se acordă pentru întreaga locuinţă numai dacă toţi coproprietarii îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul articol.
În caz contrar, scutirea nu se acordă nici pentru cotele-părţi ale coproprietarilor care îndeplinesc aceste condiţii.
(6) Scutirea se acordă dacă valoarea de referinţă nu depăşeşte echivalentul în lei al sumei de:
a) 350.000 euro pentru apartament, inclusiv cota indiviză de teren şi părţile comune aferente;
b) 400.000 euro pentru casă şi terenul aferent, evaluate împreună.
Pentru casa de la litera b), suprafaţa totală a terenului aferent nu poate depăşi 500 mp în mediul urban, respectiv 1.500 mp în mediul rural.
(7) În sensul alineatului 6, terenul aferent casei e terenul deţinut de proprietarii casei, înscris în aceeaşi carte funciară cu casa, sau, dacă e înscris distinct, terenul alăturat folosit împreună cu aceasta ca locuinţă. La apartamente nu se aplică limitele de suprafaţă prevăzute la alineatului 6 litera b.

Ca să intre în vigoare, propunerea trebuie să fie adoptată de Camera Deputaţilor, legea promulgată de preşedinte şi publicată în Monitorul Oficial. Ulterior, trebuie elaborate şi oficializate normele de aplicare a legii.