A devenit Rusia o ameninţare pentru Europa?

Cotidianul Le Monde publicǎ mai multe analize pe acest subiect, inclusiv un articol semnat de Iulia Timoşenko în care aceasta le cere europenilor sǎ nu accepte o nouǎ împǎrţire a zonelor de influenţǎ cum s-a întîmplat în 1945 la Yalta, scrie RFI Romania. 

Pentru Iulia Timoşenko, în prezent candidatǎ la alegerile prezidenţiale din Ucraina, tactica lui Vladimir Putin aminteşte de cea a lui Stalin care, în 1945, la Conferinţa de la Yalta, le-a impus de fapt occidentalilor împǎrţirea Europei. „Putin încearcǎ sǎ-i facǎ pe occidentali complici în vederea dezmembrǎrii Ucrainei prin negocierea unei noi constituţii federale conceputǎ de Kremlin”, scrie Iulia Timoşenko. Articolul sǎu este o veritabilǎ punere în gardǎ la adresa occidentalilor, iar unele din afirmaţiile ei pot fi regǎsite şi sub semnǎtura altor comentatori. Pentru cǎ un lucru este evident: occidentalii, Uniunea Europeanǎ şi lumea democraţiei în general au fost luate prin surprindere de rapiditatea cu care Putin a pus mîna pe Crimeea. T

Toatǎ lumea a crezut cǎ în ziua de astǎzi Europa a ajuns la un fel de stabilitate şi maturitate astfel încît frontierele sǎ nu mai poatǎ fi modificate cu forţa. Ori, iatǎ cǎ lucrurile nu stau chiar aşa… Prin noua constituţie pe care Putin vrea sǎ o impunǎ Ucrainei, el doreşte de fapt fragmentarea acestei ţari, astfel încît sǎ poatǎ apoi anexa mai uşor diferite regiuni. Ori, spune Iulia Timoşenko, ce sens are aceastǎ dorinţǎ de a dezmembra Ucraina cînd rusofonii nu sunt oprimaţi în aceastǎ ţarǎ? Nici un locuitor rusofon din Crimeea sau din partea orientalǎ a Ucrainei nu a fugit niciodatǎ în Rusia sau în altǎ ţarǎ pentru a cere azil politic, mai spune fosta eroinǎ a revoluţiei oranj.

Intr-un registru mai larg, comentatorii cotidianului Le Monde se întreabǎ dacǎ nu cumva Rusia a devenit o ameninţare durabilǎ pentru vecinii sǎi, pentru ţǎrile Uniunii Europene şi pentru cele care fac parte din Alianţa Atalnticǎ.

Citez din Le Monde: „Intrebarea pe care şi-o pune Europa este dacǎ se îndreaptǎ spre o confruntare majorǎ cu Moscova, sau jocul sancţiunilor şi al negocierilor va fi suficient pentru scǎderea tensiunii”.

Un specialist în geopoliticǎ, François Heisbourg, este de pǎrere cǎ Europa trebuie sǎ acţioneze repede pe douǎ planuri: sǎ urgenteze şi sǎ înǎspreascǎ sancţiunile împotriva Moscovei, pe de o parte, sǎ vîndǎ arme Ucrainei şi sǎ o integreze în spaţiul economic european, pe de altǎ parte.

Alţi doi specialişti, estonienii Tomas Jermalavicius şi Kaarel Kaas cer Europei şi Occidentului sǎ nu mai echipeze armata rusǎ. Criticile lor vizeazǎ în special Franţa şi Germania. Teoria potrivit cǎreia prin vînzǎrile de arme şi de echipamente cǎtre ruşi occidentalii ar fi în mǎsurǎ şi sǎ influenţeze politica Moscovei este total greşitǎ, mai aratǎ cei doi estonieni.

Actualele tensiuni dintre ruşi şi lumea democraţiei cer însǎ analize mai nuanţate, ceea ce propune un fost profesor de academie militarǎ, Yannick Mireur. Intr-un astfel de contex, spune el, trebuie sǎ ne punem în pielea adversarului şi sǎ vedem ce gîndeşte şi ce simte el. Ori, societatea rusǎ nu mai are încredere în Occident, pe de o parte, iar mîndria naţionalǎ a ruşilor este rǎnitǎ, pe de altǎ parte. Yannick Mireur considerǎ cǎ Europa a comis mai multe greşeli în raport cu Moscova, printre care extinderea prea rapidǎ a Alianţei Atlantice în 1994, dar şi faptul cǎ nu are o veritabilǎ politicǎ rusǎ dupǎ cum nu are nici o veritabilǎ politicǎ energeticǎ. In plus, mai spune el, Europa este prea mult influenţatǎ de Statele Unite. In contextul antagonismului actual, vinovǎţiile sunt de ambele pǎrţi, şi ele nu trebuie agravate, iatǎ concluzia acestui expert militar.