A murit Eduard Şevardnadze, fostul preşedinte al Georgiei

Fostul preşedinte al Georgiei, Eduard Şevardnadze, fost ministru de externe al Uniunii Sovietice în perioada când la conducerea acesteia se afla Mihail Gorbaciov, s-a stins din viaţă luni, la vârsta de 86 de ani, în capitala georgiană Tbilisi, informează ITAR-TASS.

Asistenta sa personală, Marina Davitaşvili, a declarat pentru Reuters că Şevardnadze a murit după o lungă suferinţă, fără să ofere alte detalii.

Şevardnadze a jucat un rol esenţial în încheierea războiului rece în calitatea sa de ministru de externe sovietic, iar după aceasta a continuat să conducă ţara sa natală Georgia în timpurile agitate după independenţă.

Potrivit Interfax, fostul lider georgian s-a stins din viaţă luni, în jurul orei locale 12:00.

Ca ministru de externe în epoca ultimului lider sovietic, Mihail Gorbaciov, Şevardnadze a supervizat dezgheţul în relaţiile cu Occidentul, înainte de căderea Zidului Berlinului şi de dezmembrarea Uniunii Sovietice.

El a fost unul din părinţii intelectuali ai ‘perestroikăi’ (‘restructurarea’), politica de reforme despre care Gorbaciov a spus că a fost concepută în timpul unei plimbări pe malul Mării Negre cu amicul său georgian, deşi mai târziu relaţiile dintre cei doi s-au răcit.

După prăbuşirea Uniunii Sovietice, Şevardnadze a revenit în Georgia ca să devină preşedinte şi a adus o oarecare stabilitate în republică, după o perioadă de anarhie, când protestatari cu puşti Kalaşnikov umblau liber pe străzi.

A fost răsturnat de la putere în 2003, în urma unei revolte populare intrate în istoria ca ‘Revoluţia trandafirilor’, în locul său venind politicianul prooccidental Mihail Saakaşvili.
În ultimii ani de viaţă stătea mai mult la reşedinţa sa din Tbilisi şi nu prea a călătorit.

Eduard Şevardnadze, preşedintele Republicii Georgia (oct. 1995 – nov. 2003), s-a născut la 25 ianuarie 1928, la Mamati (regiunea Lanchchuti), în familia unui profesor de limba rusă.

În 1959, a absolvit Facultatea de Istorie a Institutului pedagogic ‘A. Ţukulidze’ din Kutaisi. În perioada 1952-1961 a fost secretar şi, ulterior, prim-secretar al Uniunii Tineretului Comunist (Comsomol) din Kutaisi. În 1964, a fost cooptat în aparatul guvernamental, unde a îndeplinit funcţiile de ministru adjunct şi ministru al ordinii publice. În 1968, a primit gradul de general şi, între 1968-1972, a ocupat portofoliul afacerilor interne. În 1966, a fost ales în Biroul Politic al PC Gruzin, în 1972, prim-secretar al Comitetului orăşenesc Tbilisi al PC Gruzin şi, câteva luni mai târziu, a devenit prim-secretar al CC al PC Gruzin. A fost membru supleant (din 1978) şi membru plin (1985) al Biroului Politic al CC al PCUS.

La 2 iulie 1985, a fost numit ministru al afacerilor externe al URSS de către noul secretar general al CC al PCUS, Mihail Gorbaciov. În această funcţie a avut un rol determinant în promovarea noii politici externe sovietice, ce avea să se concretizeze în retragerea trupelor sovietice din Afganistan, destinderea relaţiilor cu SUA şi cu celelalte state occidentale, declanşarea procesului de reformare a Tratatului de la Varşovia şi acceptarea de către Moscova a prăbuşirii regimurilor din fostele ţări comuniste satelite ale URSS. Şevardnadze a participat, de asemenea, la aşa-numitele ‘convorbiri 2+4’ vizând reunificarea Germaniei după prăbuşirea regimului comunist din fosta RDG.

La 20 decembrie 1990, Şevardnadze a demisionat din funcţia de ministru al afacerilor externe al URSS. Un an mai târziu, a fondat Asociaţia de politică externă, al cărei preşedinte a devenit la scurtă vreme după aceea. La 4 iulie 1991, a părăsit PCUS-ul al cărui membru era din 1948, devenind unul dintre membrii grupului de iniţiativă în vederea creării Mişcării pentru Reforme Democratice în URSS. A mai deţinut portofoliul externelor o scurtă perioadă de timp, între puciul eşuat de la Moscova, din august 1991, şi retragerea preşedintelui Mihail Gorbaciov, în decembrie acelaşi an, moment ce a marcat destrămarea URSS.

A revenit în Georgia (independentă din 9 aprilie 1991) în martie 1992. În aceeaşi lună, a preluat preşedinţia Consiliului de Stat, iar la 11 octombrie 1992, a devenit preşedintele Parlamentului nou ales al Georgiei fiind unicul candidat, funcţie echivalentă aceleia de şef al statului.

În urma alegerilor generale desfăşurate la 5 noiembrie 1995, a fost ales preşedinte al Republicii Georgia (74,3% din voturi), fiind învestit la 26 noiembrie 1995. A fost reales în funcţia supremă, la 9 aprilie 2000 (79,8%).

În principiu, preşedintele Şevarnadze ar fi trebuit să părăsească puterea în 2005, Constituţia Georgiei neprevăzând decât două mandate succesive în fruntea statului.

La 23 noiembrie 2003, în urma manifestaţiilor opoziţiei ‘înarmate’ cu trandafiri, care a contestat alegerile parlamentare din 2 noiembrie, Eduard Şevardnadze a fost înlăturat de la conducerea Georgiei.

Imediat după înlăturarea sa de la putere, fostul preşedinte georgian a început să-şi scrie memoriile reunite într-un volum de 450 de pagini, abordând cu predilecţie subiecte cum ar fi retragerea URSS din Afganistan, reunificarea Germaniei, întâlniri pe care le-a avut în calitate de ministru de externe al erei Gorbaciov cu lideri ai SUA, Germaniei, Franţei şi Marii Britanii. De asemenea, a consacrat zeci de pagini atât evenimentelor tragice din Georgia anilor ’90, inclusiv războiului din Abhazia (1992-1993), cât şi relaţiilor dintre ţara sa şi Rusia în anii 90.

Volumul a apărut în 2006, în Georgia, intitulat ‘Thoughts about the Past and the Future’ (‘Pikri tsarsulsa da momavalze’), fiind tradus în germană, rusă şi persană