Acord de principiu între cele 28 de state membre UE pentru a stimula scăderea emisiilor de CO2

Negociatorii celor doi colegislatori, Parlamentul European şi Consiliul (celor 28 de state membre), s-au pus de acord în privinţa repartizării eforturilor de reducere, pe ţări, în sectoarele următoare: construcţii, agricultură, transport şi reciclarea deşeurilor.

Este vorba despre sectoare care nu au fost vizate de sistemul de schimb de cote de emisii, piaţa carbonului european (SEQE în franceză, ETS în engleză), care reprezintă mai mult de jumătate din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din UE.

‘Acordul ce vizează reglementarea în privinţa repartizării efortului depus de fiecare stat ne plasează cu fermitate pe drumul cel bun pentru a ne atinge obiectivele climatice pentru anul 2030’, a asigurat comisarul european pentru Acţiuni în domeniul climei, Miguel Arias Canete, într-un comunicat. Acordul trebuie să fie supus unui vot de validare în Consiliul European şi în Parlamentul European.

Pentru a respecta obiectivul global al UE promis la Paris – o scădere cu 40% a emisiilor până în 2030 în raport cu nivelul acestora din 1990 – sectoarele din afara SEQE trebuie să îşi reducă noxele cu 30% între 2021 şi 2030 (în raport cu nivelurile din 2005).

Textul acestui acord de compromis preia repartiţia pe ţară propusă de Comisia Europeană în iulie 2016 în funcţie de PIB-ul pe locuitor al celor 28 de state membre, care variază de la un efort de reducere cu 40% – cerut pentru Luxemburg şi Suedia – la un efort de stabilizare a emisiilor în Bulgaria, cea mai săracă ţară din UE.

Pentru perioada curentă şi până în 2020, cele mai sărace state din UE sunt încă autorizate să îşi crească emisiile de CO2.

Danemarca şi Finlanda (-39%), Germania (-38%), Franţa şi Marea Britanie (-37%) fac parte din rândul ţărilor vizate de cele mai mari reduceri ale noxelor.

Noua legislaţie prevede, de asemenea, înfiinţarea unei ‘rezerve de securitate’ care va permite statelor ce nu au reuşit să îşi atingă obiectivele de reducere a emisiilor să o acceseze, ca o ultimă soluţie, începând din 2032.

Foarte discutat, cuantumul acestei rezerve a fost fixat la 115 milioane de tone echivalente de CO2, în cadrul discuţiilor dintre cele 28 de state din UE. Parlamentul European a preferat ‘o rezervă de acţiune precoce’, cu scopul de a încuraja statele membre să ia măsuri înainte de anul 2020.

Aceasta a fost în cele din urmă fixată la 105 milioane de tone echivalente de CO2 în textul noului acord.

Mai multe mecanisme de flexibilitate însoţesc aceste obligaţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Statele membre îşi păstrează posibilitatea de ‘a pune de o parte, de a împrumuta şi de a transfera’ între ele alocaţii anuale aferente emisiilor, de la un an la altul, a explicat Consiliul European într-un comunicat.

Două noi mecanisme au fost implementate, dintre care unul, utilizabil o singură dată, permite ajutorarea celor mai solicitate state din acest punct de vedere. Un alt dispozitiv, mai complex, permite celor 28 de state membre să îşi compenseze emisiile în favoarea administrării terenurilor lor agricole şi a pădurilor lor.