AFP: Rusia mizează pe partidele populiste din Europa pentru a desprinde UE de NATO şi SUA

Frontul Naţional din Franţa, Syriza din Grecia şi Jobbik din Ungaria sunt cele mai cunoscute formaţiuni de acest fel. Altele, cum ar fi UKIP din Marea Britanie, se limitează la o „neutralitate” binevoitoare faţă de Putin.

Obiectivul de „a pune sub semnul întrebării UE” este cel care le reuneşte şi le aliniază alături de o Rusie care speră la „o Europă slăbită şi divizată”, afirmă politologul ungar Peter Kreko.

Pe termen mai lung, Kremlinul mizează pe accederea la putere a acestor partide, care variază de la extrema-dreaptă la stânga radicală, pentru a schimba Europa şi a o desprinde de NATO şi SUA.

„Moscova vrea să aibă relaţii cu toate forţele loiale Rusiei. Este vorba de a stabili legături pe termen lung”, confirmă analistul rus Konstantin Kalacev, din cadrul Grupului de Experţi Politici.

Aceste partide servesc de asemenea comunicării interne a Kremlinului. Astfel, eurodeputaţi ai Frontului Naţional din Franţa sau ai FPO din Austria s-au aflat, de exemplu, ca „observatori” în 2014 la referendumul de anexare a Crimeii la Rusia, atestând ulterior buna desfăşurare a scrutinului în interviuri la televiziuni ruseşti.

Expertul în extremă-dreapta Jean-Yves Camus identifică „mirosuri neplăcute” de Război Rece în acest „mod vechi de a face propagandă şi de a găsi relee, care vine din perioada comunistă”.

Însă, dincolo de acest lucru, insistă Camus, „există o comunitate de valori”, manifestată, de exemplu, prin denunţarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, un subiect care alimentează tema decadenţei Europei, „extrem de la modă la Moscova”.

Strategia de seducţie vizează de asemenea şi o parte a stângii europene. „În Germania, stânga este cea mai critică în privinţa politicii lui Merkel” faţă de Rusia, afirmă Kalacev.

Iar astfel de partide au şi câştiguri de pe urma apropierii de Moscova. Frontul Naţional a primit un împrumut de nouă milioane de euro de la o bancă rusă, Czech Russian Bank, însă respinge orice legătură între acest credit şi poziţiile sale.

Site-ul francez de ştiri Mediapart a sugerat o legătură între finanţarea din partea Rusiei a Frontului Naţional şi sprijinul acestui partid pentru politica lui Vladimir Putin, pe baza unui SMS între oficiali ruşi dezvăluit de hackeri. Şefa FN, Marine Le Pen, a calificat aceste acuzaţii ca fiind „delirante”.

Chiar dacă suspiciunile sunt numeroase, nu există probe privind vreun alt caz de finanţare directă decât împrumutul pentru FN, chiar dacă afacerea WikiLeaks, de exemplu, a dezvăluit că ambasada americană la Sofia s-a declarat îngrijorată de posibile finanţări ruseşti pentru partidul ultranaţionalist bulgar Ataka.

Volen Siderov, liderul Ataka, şi-a lansat de la Moscova campania pentru alegerile europene din 2014. Era momentul exploziei crizei ucrainene, în care majoritatea partidelor populiste europene au luat partea Rusiei.

Frontul Naţional, în special, repetă cu regularitate că estul Ucrainei şi Crimeea sunt leagăne istorice ale Rusiei.

Noul premier grec Alexis Tsipras, pe atunci în opoziţie, s-a deplasat de asemenea la Moscova în mai 2014, la două luni după anexarea Crimeii.

Cazul partidului său Syriza, clasificat extrem de la stânga în spectrul politic, ilustrează irelevanţa etichetelor politice atunci când vine vorba de relaţiile cu Moscova. Fostul comunist Nikos Kotzias, ministru de externe în guvernul Tsipras, a fost fotografiat în 2013 cu influentul ultranaţionalist rus Aleksandr Dughin.

Alexis Tsipras şi Nikos Kotzias au ajuns între timp la putere. Şi, chiar dacă noul guvern grec afirmă cu regularitate că va încerca să obţină finanţare din partea Rusiei, Syriza nu mai susţine ieşirea Greciei din NATO. Totuşi, în opinia fostului consilier american pe apărare Zbigniew Brzezinski, Atena ar putea „paraliza” prin dreptul de veto un răspuns al NATO la o încălcare a apărării sale colective de către Moscova.

Peter Kreko relevă că, la acest moment, campania Kremlinului şi a releelor sale populiste nu a afectat unitatea europenilor privind sancţiunile aplicate Rusiei.

Însă, în opinia lui Konstantin Kalacev, strategii aripii drepte a Kremlinului urmăresc mai mult. În opinia lor, „vine o nouă Europă” şi „acum trebuie stabilite legături cu cei care vor fi utili în viitor”, când „Europa ar putea schimba macazul”, a mai explicat el.