Alegerile germane vor debloca dosare europene majore

„Europa aşteaptă alegerile” deoarece „au fost amânate numeroase decizii”, subliniază Carsten Brzeski, o economistă la banca olandeză ING. Nicolas Veron, de la centrul european de reflecţie Bruegel, vorbeşte chiar despre o „paralizie”.

Dezbaterile privind situaţia Greciei şi uniunea bancară vor putea, astfel, să fie reluate.

„Grecia nu va putea să îşi ramburseze datoria, şi va fi necesar ca Germania să recunoască acest lucru”, a avertizat Fabian Zuleeg, directorul centrului de reflecţie European Policy Centre, care se aşteaptă la o nouă restructurare a datoriei greceşti, „la un moment sau altul”, după alegerile germane.

Pe fond, conservatorii din cadrul CDU, prezentaţi ca favoriţi în sondaje, şi opoziţia social-democrată din cadrul SPD nu au totuşi viziuni atât de diferite pe cât ar părea cu privire la ajutorarea Greciei. În contextul în care europenii ar putea să discute încă din toamnă despre un nou plan de ajutorare a Atenei, cele două partide „se opun unei ştergeri a datoriei”, subliniază Carsten Brzeski.

„Nu va exista o schimbare fundamentală a atitudinii Guvernului” german, subliniază Veron.

În ceea ce priveşte uniunea bancară, până în prezent Berlinul s-a opus cu fermitate creării unei autorităţi europene comune însărcinată să decidă în legătură cu soarta băncilor aflate în faliment, apreciind că o asemenea instituţie ar fi incompatibilă cu tratatele existente.

Însă încheierea perioadei electorale va permite să se lucreze mai destins şi să se ajungă la un compromis, apreciază aceşti trei economişti, intervievaţi de AFP.

Austeritatea bugetară, încarnată mult timp de Merkel, nu mai este un subiect important pe agendă de mult timp, subliniază ei. „Chiar în plină perioadă electorală, abordarea Guvernului german a devenit mai flexibilă”, notează Nicolas Veron. „Germania nu va deveni un apostol al keynesismului bugetar, însă ea este deja mai pragmatică decât se spune de cele mai multe ori”, apreciază el.

„Am observat deja o schimbare de orientare favorabilă unei creşteri (economice) mai mari. Acest lucru nu va fi pus în discuţie dacă Merkel rămâne la putere”, anticipează Carsten Brzeski, care crede că nici SPD nu ar schimba fundamental acest lucru.

Merkel, dacă rămâne la putere, este posibil să aibă o marjă de manevră şi mai mare pentru a apăra creşterea economică şi să susţină o politică mai puţin intransigentă faţă de partenerii săi din zona euro, potrivit lui Zuleeg. În cazul în care partidul antieuro Alternative für Deutschland (AfD) nu atinge pragul de 5% pentru a intra în Parlament, ea „va putea putea să spună că în Germania nu există cerere pentru o politică antieuropeană”.

Pe termen mai lung, potrivit acestor economişti, Germania ar putea să accepte o formă de solidaritate în suportarea datoriei în cadrul zonei euro, de exemplu sub forma unor fonduri de amortizare, ideea euroobligaţiunilor rămânând în mare parte un tabu în cadrul clasei politice.

Însă, pentru a ajunge acolo, Berlinul va vrea „să meargă mai departe în materie de uniune politică”, subliniază Fabian Zuleeg, care relevă că, în acest domeniu, rezistenţele vin din partea altor ţări, ca Franţa.

În privinţa unei reformări a cadrului instituţional european, „Germania este mai deschisă ca alţii, inclusiv Franţa”, mai notează Nicolas Veron, în opinia căruia, în privinţa acestei probleme, „nu este deloc evident că obstacolele vin din partea Germaniei”.

Însă, pentru a se ajunge la o integrare europeană mai mare, un impuls franco-german este indispensabil. În cazul în care obţine victoria, „lucrul de care avem nevoie cu adevărat din partea lui Merkel, dar şi (a preşedintelui francez François) Hollande, este o viziune”, rezumă Zuleeg.