(Anti)Pesedismul, singura ideologie din România

Adevărul e că în România există numai două tabere politice: PSD și anti-PSD. Iar lupta dintre ele nu are nimic ideologic. Este o luptă în care se decide cine controlează economia prin intermediul unui nucleu doctrinar unic: intervenționismul politic. Căruia i se creează aparențe mai social-democrate sau mai „liberale” în funcție de ținta subvențiilor acordate, „investitorii” sau „săracii”.

Cel mai bine se vede acest lucru atunci când ne dăm seama că dreapta se laudă cu măsuri de stânga, iar stânga – cu măsuri de dreapta. Ceea ce demonstrează că avem doar concurență politică, nu și economică, pentru că nici una dintre cele două tabere nu încurajează economia de piață liberă.

S-a ajuns ca PSD să se autobranduiască ca fiind partidul reducerii TVA, adică al relaxării fiscale. Asta în timp ce, de cealaltă parte, PNL a ajuns portavocea creșterii veniturilor statului și a ponderii acestora în PIB, deci a creșterii poverii fiscale, nu a statului minimal.

Mai avem și USR, care se vrea partid post-ideologic, și promovează doar două teme, anticorupția și competența. Cu alte cuvinte nu-și pune problema că jaful banului public și incompetența liderilor sunt efecte directe ale implicării prea mari a statului în economie și societate, ci vrea, în mod utopic, ca respectiva implicare să fie „cinstită” și „profesionistă”. Cu precizarea că, în prezent, se încearcă preluarea acestui partid pentru a se impune modelul de luptă anticorupţie văzut în vremea lui Băsescu, ceea ce e deosebit de dăunător.

Ca să conchid, toate partidele se ascund în spatele celor ce administrează sărăcia pentru a menţine echilibrele macroeconomice, fiindcă habar n-au să creeze bogăţie, să încurajeze oferta prin eliberarea pieței. Iar românilor li se creează impresia că sunt foarte liberi ca alegători când, de fapt, sunt extrem de contrânși în calitatea lor de consumatori.