„Am făcut o analiză a ofertelor furnizorilor de gaze după 1 aprilie 2026. Prima concluzie este că ar exista pericolul ca la 1 aprilie 2026, consumatorul casnic de gaze din România să nu intre într-o piaţă „liberalizată”, ci într-o piaţă opacă, în care preţul real nu mai este o valoare afişată, ci rezultatul unui proces de interpretare. Oficial, am fi vorbit despre concurenţă. Practic, este un puzzle comercial în care comparaţia corectă devine un sport pentru iniţiaţi”, consideră Chisăliţă.
În opinia sa, comparatorul de oferte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, gândit ca instrument de protecţie pentru consumatori, riscă să devină o sursă de confuzie, deoarece ofertele care au fost publicate înainte de 1 aprilie 2026, dar care produc efecte comerciale şi după această dată, nu apar în căutări pe comporator.
„Consumatorul vede „o listă”, dar nu o listă completă. Iar o comparaţie făcută pe un set incomplet de date nu este informare, ci iluzie de informare. Preţul gazului nu mai este strict preţul gazului. După 1 aprilie 2026, pe o piaţă liberă furnizorii nu mai concurează doar prin lei/kWh, ci prin arhitectura ofertei. Gazul vine la pachet cu abonamente zilnice, servicii „gratuite” de verificare sau revizie, asistenţă tehnică, reduceri suplimentare şi clauze care mută atenţia de la esenţial la accesorii. Astfel, două oferte cu preţ pe kWh pot avea costuri anuale radicale diferite, în funcţie de cât şi de ce servicii sunt, în realitate, necesare”, explică preşedintele AEI, citat într-un comunicat al asociaţiei.
Potrivit acestuia, analizând tabelul cu ofertele „descifrate”, se poate observa că oferta cea mai mică (luând în considerare şi tarifele de distribuţie diferenţiate în diferite zone din ţară) ar fi fost cu 2% sub preţul plafonat, pentru oferta Nova Power cu livrare în Bucureşti şi zona de sud a României, şi cea mai mare ar fi fost de plus 47% pentru furnizorul Entrex Service cu livrare în Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei şi comuna Moara din Suceava, Huedin din Cluj şi Ştei din Bihor.
„În teorie, pachetele de tip „gaz + servicii” pot fi avantajoase. În practică, ele sunt avantajoase doar într-un context foarte precis, atunci când clientul ştie sigur că va avea nevoie de verificare sau revizie în următoarele 12 luni. În acel caz, serviciul include o economie reală. În orice altă situaţie, el devine un cost mascat, plătit sub forma unui abonament mai mare sau a unui preţ pe kWh aparent „competitiv”. Problema este că majoritatea consumatorilor nu calculează condiţiile de preţ în funcţie de ciclurile de verificare tehnică. Clienţii caută „cel mai mic preţ”. Iar piaţa, foarte raţional, a înţeles acest lucru şi a mutat competiţia din zona transparenţei în zona ambalajului. Liberalizarea nu este, o problemă. Lipsa de lizibilitate este”, transmite Chisăliţă.
El a semnalat că o piaţă funcţională presupune nu doar libertatea furnizorilor „de a crea oferte sofisticate”, ci şi capacitatea consumatorului de a înţelege fără să devină analist financiar sau expert ANRE.
„Din acest punct de vedere, renunţarea la eliminarea plafonului fără să pui nimic în schimb este salutară. În lipsa unei standardizări reale a modului de prezentare a ofertelor, preţul gazelor nu va mai fi o cifră, ci un test de răbdare, competenţă şi atenţie. Iar într-o piaţă esenţială, precum energie, asta nu ar trebui să fie norma”, a punctat preşedintele AEI.