Aproape 80% din apele de suprafaţă ating obiectivele de mediu

Potrivit evaluărilor realizate la nivelul anului 2011 cu privire la calitatea apelor de suprafaţă şi din subteran, la nivel naţional, 79,55% (respectiv 1.719), din totalul corpurilor de apă de suprafaţă evaluate în anul 2011 îndeplinesc obiectivul de mediu, adică au stare ecologică bună, în timp ce restul de 20,45% (442 corpuri de apă) nu ating aceste obiective.

Din categoria corpuri naturale, adică nemodificate de construcţii hidrotehnice, de exemplu, 84,36% (1386) dintre râurile naturale monitorizate ating obiectivele de mediu, iar 15,64% (257) nu ating obiectivele de mediu. Din aceeaşi categorie, doar 17,36% (zece) dintre lacurile naturale ating obiectivele de mediu şi 82,46% (47) nu ating acest obiectiv, motivele fiind nivelul ridicat de eutrofizare (înflorire algală), în special în perioada verii, şi capacitatea redusă de regenerare a acestora.

Conform ANAR, Din categoria corpuri de apă puternic modificate, adică pe cursul de apă s-a construit o lucrare hidrotehnică – baraj, îndiguire, etc. -, 72,13% (207) dintre râurile puternic modificate ating obiectivele de mediu, iar 27,87% (80) dintre acestea nu ating aceste obiective. Tot din această categorie 56,9% (66) dintre lacurile de acumulare ating obiectivele de mediu, iar 43,1% (50) nu le ating.

Din categoria corpuri de apă artificiale (de exemplu, Canalul Dunăre-Marea Neagră), 86,12 % ating obiectivele de mediu, iar 13,79% nu le ating.

În ceea ce priveşte evaluare a corpurilor de apă subterană, la nivelul anului trecut, 81,6% din corpurile de apă subterane ating obiectivele de calitate şi doar 18,4% nu ating aceste obiective.

ANAR menţionează printre activităţile puternic poluatoare, atât ale apelor de suprafaţă, cât şi a celor din subteran, captarea şi prelucrarea apei pentru alimentarea populaţiei, ramurile industriale (prelucrări chimice, industrie metalurgică şi construcţii de maşini, energie electrică şi chimică, industria extractivă, industria alimentară şi zootehnie).

Factorii poluatori majori care afectează calitatea apei subterană sunt: produsele petroliere, produsele rezultate din procesele industriale, produse chimice (îngrăşăminte, pesticide) utilizate în agricultură ce provoacă o poluare difuză greu de depistat şi prevenit, produse menajere şi produse rezultate din zootehnie, metale grele, necorelarea creşterii capacităţilor de producţie şi a dezvoltării urbane cu modernizarea lucrărilor de canalizare şi realizarea staţiilor de epurare, exploatarea necorespunzătoare a staţiilor de epurare existente, lipsa unui sistem organizat de colectare, depozitare şi gestionarea deşeurilor şi a nămolurilor de epurarea apelor industriale uzate.

„Poluarea freaticului este cel mai adesea un fenomen aproape ireversibil şi are consecinţe grave asupra folosirii rezervei subterane la alimentarea cu apă potabilă, depoluarea surselor de apă din pânza freatică fiind un proces anevoios”, atrage atenţia Administraţia.

În anul 2011, evaluarea stării ecologice/potenţialului ecologic s-a realizat pentru un număr total de 2.161 de corpuri de apă, din care 1.643 corpuri de apă naturale din categoria râuri, 287 de corpuri de apă puternic modificate din categoria râuri, 57 corpuri de apă – lacuri naturale, 116 corpuri de apă – lacuri de acumulare şi 58 corpuri de apă artificiale.

Activitatea de cunoaştere a calităţii apelor subterane se desfăşoară prin intermediul staţiilor hidrogeologice, a forajelor de observaţie, izvoare şi drenuri.

În ceea ce priveşte evaluarea corpurilor de apă subterane, au fost evaluate 125 de corpuri de apă subterană prin 1.631 puncte de monitorizare (foraje, izvoare, drenuri, fântâni), grupate astfel: 1.397 foraje aparţin reţelei naţionale de hidrogeologie, 141 foraje de exploatare, 93 sunt foraje de urmărire a poluării amplasate în jurul marilor platforme industriale.