Aproape jumătate din familiile din România trăiesc în una sau două camere – studiu

Cifrele devin mai dramatice raportate la mărimea familiilor – trăiesc în maximum două camere 40% din familiile cu trei persoane, 32% din familiile cu patru persoane, 20% din familiile cu cinci persoane şi 20% din familiile cu şase persoane.

‘Ne oprim un moment şi încercăm să ne imaginăm traiul zilnic al unei familii de patru sau şase persoane într-un apartament de două camere – cum se odihnesc aceşti oameni, cum mănâncă, ce posibilităţi de intimitate există, unde îşi ţin lucrurile, unde se pregătesc pentru şcoală sau pentru muncă, cum gestionează preferinţele divergente, cum e atmosfera generală. În mod curios, tema densităţii excesive în locuinţele româneşti lipseşte din discuţiile publice şi nu pare să preocupe pe nimeni, în afară de locatarii în cauză’, a declarat dr. Petre Dătculescu, directorul IRSOP.

Studiile au constatat că oamenii înghesuiţi în spaţii supraaglomerate au performanţe intelectuale mai scăzute, devin mai retraşi din punct de vedere social şi mai puţin toleranţi în relaţiile interumane, atrage atenţia directorul IRSOP.

Cercetările făcute de IRSOP pe această temă arată că oamenii care provin din familii numeroase înghesuite în spaţii strâmte raportează o creştere a iritabilităţii, a frustraţiei, a senzaţiei de constrângere şi a sentimentului că nu au control asupra vieţii proprii.

‘Dar efectul cel mai grav al supraaglomerării locative este instalarea resemnării. Oamenii se descurajează şi se obişnuiesc cu ideea că nu vor putea depăşi inconfortul în care trăiesc. Acest efect psihologic se numeşte ‘neajutorare învăţată’ (learned helplessness) şi apare atunci când oamenii realizează că nu există scăpare, pentru că forţele proprii sunt insuficiente, iar ajutorul extern este absent. Familiile înghesuite nu au nevoie de compasiune, ci de ajutor, care se traduce prin acces la finanţare, prin politici şi strategii guvernamentale de îmbunătăţirea locuirii şi mai ales prin conştientizarea publică a riscurilor traiului înghesuit’, a spus dr. Petre Dătculescu.

În opinia specialiştilor, sistemul de economisire-creditare (tip Bauspar) este o soluţie de finanţare pentru domeniul locativ din România. Produsele de economisire-creditare sunt produse care au un ciclu de viaţă lung. Clientul încheie un contract de economisire-creditare cu o valoare care reflectă intenţiile lui în domeniul locativ. Depune lunar (sau anual) o anumită sumă de bani în contul contractului său de economisire-creditare, până ajunge la suma economisită de 50% din suma contractată. Acest tip de abordare a asigurării confortului locativ în viitor impune o planificare a resurselor financiare proprii şi o disciplină financiară individuală pe un timp îndelungat.

Statul încurajează efortul cetăţeanului de a se preocupa de îmbunătăţirea propriei situaţii locative, de a renunţa la consumul imediat în beneficiul investiţiilor pe termen lung în domeniul locativ, prin acordarea primei în cuantum de 25% din economiile efectuate anual, nu mai mult de 250 euro/an (echivalent lei). La finalizarea procesului de economisire şi în funcţie de îndeplinirea condiţiilor de repartizare, clientul dobândeşte dreptul de a accesa un credit cu valoarea de 50% din suma contractată. Atât pentru sumele economisite cât şi în cazul creditelor banca oferă dobânzi fixe.

Banca Comercială Română (BCR), membră a Erste Group, este cel mai important grup financiar din România, incluzând operaţiunile de bancă universală (retail, corporate & investment banking, trezorerie şi pieţe de capital), precum şi societăţile de profil de pe piaţa leasingului, pensiilor private şi a băncilor de locuinţe.