Aprovizionarea cu gaze a României, situație delicată în luna ianuarie

Mai întâi, ceea ce pare o veste bună! În condițiile în care, de mai multă vreme, România nu a mai importat gaze pe ruta Ucraina, în luna ianuarie a fost rezervată capacitate de transport în în punctul de intrare Isaccea.

Potrivit datelor ENTSO-G, Asociația Europeană a Operatorilor de Transport, în punctul de interconexiune Orlovka-Isaccea, a fost rezervată capacitate de transport pe conductă, în luna ianuarie. Cu alte cuvinte, există o companie care intenționează să aducă gaze (cel mai probabil rusești) în România prin Ucraina, în luna ianuarie și a plătit în acest sens rezervare pe conductă către Transgaz.

Capacitatea rezervată este de 43,8 GWh pe zi, adică aproximativ 4,1 milioane de metri cubi, pentru fiecare zi din luna ianuarie. Faptul că a fost rezervată capacitate de import pe acea rută înseamnă, în teorie (dar nu este o garanție) că în luna ianuarie vor fi livrări fizice suplimentare de gaze în rețeaua românească prin punctul Isaccea. Iar acest lucru ar fi de natură să mai detensioneze situația aprovizionării cu gaze din România, numai că lucrurile nu stau așa, iată de ce.

De când fluxurile de gaze rusești spre Balcani au fost re-rutate prin noul gazoduct Turk Stream (deci nu prin Ucraina și prin gazoductul transbalcanic, care trece și prin Dobrogea noastră), principalul punct de import al României este prin Negru-Vodă, la granița de sud, cu Bulgaria, nu prin nord, cum era tradițional, în punctul Isaccea.

Faptul că, după multă vreme, cineva vrea să aducă gaz din nou prin Ucraina, este o surpriză majoră și ar trebui să fie o veste bună, dar, din păcate este dublată de o veste proastă: capacitatea rezervată în luna ianuarie în punctul Negru Vodă este mult mai mică decât îi trebuie României să treacă iarna. Potrivit acelorași date ENTSO-G, capacitatea rezervată este de doar 15,5 GWh/zi, adică doar circa 1,5 milioane de metri cubi. Mult sub capacitatea conductei, de 150 GWh/zi și sub fluxurile fizice de gaze din această lună, de 130-148 GWh/zi. Așadar, nimeni nu a dorit să aducă gaze în România pe un contract valabil toată luna ianuarie prin interconexiunea cu Bulgaria, deci, dacă se vor aduce cantități suplimentare, se va face prin rezervări zilnice. Probabil și prețul gazelor va fi în consecință.

Situația nu este roz, din punct de vedere al rezervărilor, nici pe celelalte puncte de interconexiune. Prin punctul Ruse-Giurgiu sunt rezervați doar 2 GWh în ianuarie (sub 200.000 de metri cubi pe zi), iar prin singurul punct de interconexiune cu sistemul occidental, Csanadpalota-Arad, este rezervată capacitate de 77 GWh, adică undeva la 7,3 milioane de metri cubi zilnic, în ianuarie.

În cazul în care temperaturile scad semnificativ, consumul de gaze al țării crește peste pragul de 70 de milioane de metri cubi pe zi – în februarie au fost atinse în trecut niveluri de 74-76 milioane de metri cubi. Producția națională este undeva la 22 de milioane de metru cubi, din depozite se pot extrage maximum 30 de milioane, iar restul, peste 20 de milioane de metri cubi, trebuie acoperit din import curent.

Faptul că s-a redeschis un punct de interconexiune cu rețeaua ucraineană crește capacitatea fizică de import, care, în teorie ar fi suficientă dacă ar fi și gaz să se transporte, dar faptul că s-a rezervat foarte puțină capacitate la Negru Vodă pentru gaz cu livrare la lună pune o presiune și mai mare pe România în această iarnă.