Banca Mondială: România are probleme legate de educaţie şi de agricultura cu productivitate redusă

Banca Mondială a lansat marţi, la Bucureşti, raportul intitulat ‘Regândirea regiunilor mai puţin dezvoltate’.

‘Am venit cu acest raport în contextul în care ne pregătim de o nouă perioadă de programare şi am vrut să vedem ce putem schimba la nivelul politicii Uniunii Europene de reducere a disparităţii dintre regiuni’, a spus Farole.

Potrivit acestuia, cele mai sărace regiune se află în centrul şi estul Europei, dar şi în sudul continentului, iar România are cea mai bună performanţă din regiune.

‘Totuşi, sunt probleme în România cu faptul că foarte mulţi oameni lucrează în agricultura cu productivitate redusă, iar o altă problemă este educaţia’, a susţinut oficialul Băncii Mondiale.

El a subliniat că, în general, se observă o scădere a cererii de muncă manuală, odată cu creşterea numărului de joburi în care angajaţii îşi folosesc inteligenţa cognitivă.

Totodată, raportul Băncii Mondiale arată că există încă inegalităţi semnificative în ceea ce priveşte bunăstarea, oportunităţile şi productivitatea între regiunile europene.

‘În prezent, cele mai sărace regiuni din UE au un PIB pe cap de locuitor de şapte ori mai mic decât regiunile cele mai bogate. Impactul tehnologiei asupra pieţei forţei de muncă va exacerba aceste diferenţe pe viitor, iar schimbările demografice şi tiparele de migraţie vor genera presiuni suplimentare’, spun analiştii BM.

Regiunile mai puţin dezvoltate din Europa sunt formate din zone sărace cu locuitori cu venituri mici, din Europa Centrală şi de Est, dintre care multe converg rapid, precum şi din regiuni cu creştere lentă, din sudul Europei, care se confruntă, printre altele, cu stagnarea productivităţii şi cu o reducere a numărului de locuri de muncă.

Raportul relevă că UE ar trebui să utilizeze politica de coeziune pentru a maximiza impactul asupra regiunilor mai puţin dezvoltate, vizând în mod explicit potenţialul fiecărei regiuni, mai degrabă decât încurajarea convergenţei interne a regiunilor.

În prezent, UE investeşte anual 50 de miliarde de euro prin fonduri de coeziune pentru a sprijini dezvoltarea în regiunile europene, cu scopul de a le aduce mai aproape de media europeană şi de a reduce divergenţele interne.

Raportul ‘Regândirea regiunilor mai puţin dezvoltate’ evidenţiază câteva direcţii strategice pe care ar trebui să le aibă politica de coeziune a Uniunii Europene.

Printre acestea, se numără eliminarea deficienţelor macrostructurale care limitează potenţialul de creştere al regiunilor – spre exemplu datoria fiscală naţională şi datoria externă a regiunilor ‘cu creştere lentă’ diminuează potenţialul de creştere al acestora.

Sunt necesare, de asemenea, îmbunătăţirea mediului de afaceri regional, dar şi valorificarea potenţialului productiv al oraşelor – investiţii în oraşe secundare, care, în acest moment, generează 44% din PIB-ul Uniunii Europene, acestea fiind motoare de dezvoltare, magneţi de capital uman şi generatoare de oportunităţi.

Totodată, Banca Mondială recomandă investiţiile în competenţele profesionale şi întărirea capacităţii administrative – capacitatea administrativă scăzută este una dintre trăsăturile definitorii ale regiunilor mai puţin dezvoltate, iar soluţionarea acestei probleme este fundamentală pentru amplificarea potenţialului regional.