Banca Mondială: UE se confruntă cu o criză a locuinţelor accesibile

Grecia, Bulgaria, Danemarca, Germania, România şi Regatul Unit sunt ţările unde familiile resimt cel mai puternic costul excesiv de împovărător al locuinţelor, în timp ce locuitorii din Malta, Cipru, Finlanda, Irlanda, Estonia şi Franţa o duc cel mai bine în acest domeniu în UE.

Pornind de la studiile anterioare, inclusiv „Growing United”, raportul punctează inegalitatea pe care deficitul de locuinţe noi o creează între generaţii. Acesta evidenţiază faptul că politicile fiscale şi privind cheltuielile publice din UE s-au axat în principal pe locuinţele deţinute în proprietate, cu beneficii mai mari pentru generaţiile mai în vârstă. Prin contrast, doar foarte puţine resurse au fost dedicate programelor menite să încurajeze dezvoltarea cartierelor rezidenţiale şi să reducă costul chiriilor, acţiuni ce ar ajuta tinerii.

„În prezent, locuinţele sunt considerate cea mai mare problemă la nivel naţional în multe state UE. Această problemă este în centrul diviziunii economice din ce în ce mai accentuate în Europa, iar oamenii îşi manifestă îngrijorarea. Dacă ar exista un cadru de politici publice potrivit, menit să asigure dezvoltarea construcţiilor rezidenţiale atunci când preţurile locuinţelor cresc, statele membre UE pot ajuta tinerii să aibă acces la locuinţe accesibile, fapt care ar avea un efect de domino pozitiv şi asupra mobilităţii sociale şi productivităţii”, a declarat Arup Banerji, director regional al Băncii Mondiale pentru Uniunea Europeană.

Documentul „Trăind şi plecând: Locuinţe, mobilitate şi bunăstare în Uniunea Europeană” analizează modul în care accesibilitatea locuinţelor influenţează productivitatea, creşterea economică şi oportunităţile pentru cetăţenii din cele 28 de state membre ale UE. Locuitorii din 26 dintre cele 28 de capitale ale UE au declarat că găsirea unei locuinţe bune la preţuri rezonabile nu a fost un demers facil.

„Locuinţele în zonele metropolitane europene au devenit inaccesibile pentru mulţi oameni pentru că ritmul de dezvoltare a noilor construcţii nu ţine pasul cu cererea. Faptul că o mare parte a fondului locativ este deţinută în proprietate de generaţiile mai în vârstă ţine la distanţă generaţiile mai tinere care nu îşi pot permite să locuiască în cele mai productive oraşe, unde se află cele mai multe oportunităţi de ocupare a unui loc de muncă de o calitate ridicată, cum ar fi capitalele”, a declarat Gabriela Inchauste, economist pentru Sărăcie şi Egalitate la Banca Mondială şi coautor al raportului.

Raportul evidenţiază trei recomandări cheie pentru decidenţii politici de la nivelul UE: alocarea terenurilor aflate în proprietate publică, dar neutilizate, pentru dezvoltarea de locuinţe, accelerarea procesului de aprobare a autorizaţiilor de construcţie şi investiţii în dezvoltarea unor proiecte rezidenţiale situate în zone limitrofe, pe terenuri virane, cu conexiuni bune de transport dinspre suburbii, pentru a permite oraşelor să îşi extindă reţeaua economică, şi crearea de registre publice pentru îmbunătăţirea transparenţei preţurilor de vânzare ale locuinţelor şi, în consecinţă, pentru stimularea concurenţei între zone.