CCR decide în cazul sesizării preşedintelui privind legea de modificare a OG pentru asociaţii şi fundaţii

În 22 ianuarie, Curtea a hotărât întreruperea deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzelor şi a dispus amânarea pronunţării deciziei pentru 5 februarie.

Legea de modificare şi completare a Ordonanţei Guvernului cu privire la asociaţii şi fundaţii prevede, printre altele, interzicerea utilizării în denumirea asociaţiei sau fundaţiei a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice, iar asociaţiile sau fundaţiile care cad sub incidenţa acestei reglementări trebuie să-şi schimbe denumirea în termen de doi ani.

În 23 decembrie 2013, Administraţia Prezidenţială a informat că şeful statului a sesizat Curtea cu privire la neconstituţionalitatea unor prevederi din Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

Preşedintele susţine că legea prevede că asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile legal constituite la data intrării în vigoare a prezentei legi au obligaţia să-şi modifice denumirea sub sancţiunea dizolvării de drept şi radierii din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, dacă în denumirea lor sunt sintagme care pot crea confuzie cu denumirea unor instituţii. Potrivit Constituţiei, însă, adaugă şeful statului, ‘legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile’.

În plus, şeful statului semnalează o ‘imixtiune a autorităţii legislative asupra autorităţii judecătoreşti’.

Potrivit lui Băsescu, legea este neconstituţională deoarece contravine dispoziţiilor art. 1 alin (4) din Constituţie, potrivit cărora ‘statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale’, art. 126 alin. (1) prin care se stipulează că ‘justiţia se realizează prin Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege’, precum şi prevederilor art. 15 alin. (2) prin care se stipulează că ‘legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”.

Traian Băsescu afirmă că Parlamentul nu poate printr-o lege să modifice sau să desfiinţeze raporturi juridice consfinţite prin hotărâri judecătoreşti, care se bucură de autoritate de lucru judecat, fără ca prin aceasta să aducă atingere principiului separaţiei puterilor în stat.

‘Prin autoritate de lucru judecat înţelegem acea situaţie juridică rezultată din soluţionarea definitivă a unei probleme dedusă în faţa justiţiei. Asupra aspectelor ce intră în autoritatea lucrului judecat operează prezumţia de adevăr judiciar şi nu este posibil, într-un stat de drept, ca, ulterior, să declanşezi un nou control procesual asupra aceleiaşi situaţii juridice, dar în baza unor noi reglementări. Altfel spus, intervenţia legii asupra unor hotărâri judecătoreşti, prin care acestea ajung, practic, să fie desfiinţate, deşi se bucură de autoritate de lucru judecat, le-ar conferi un caracter relativ, contrar principiului securităţii juridice şi, implicit, principiului privind funcţionarea statului de drept’, explică Băsescu.

El apreciază că, având în vedere alin. (3) al art. II din legea aflată la promulgare, instanţelor de judecată le revine obligaţia de a constata dizolvarea de drept a asociaţiilor, fundaţiilor sau federaţiilor.

‘Practic, se ajunge la încălcarea autorităţii de lucru judecat deoarece instanţele de judecată vor fi obligate, în baza noilor prevederi, să intervină asupra unor situaţii juridice care s-au aflat sub imperiul unei alte reglementări, asupra cărora s-au pronunţat definitiv şi să le desfiinţeze, deşi, sub aspectul condiţiilor privind denumirea, subiectele de drept nu aveau cum să aibă în vedere noua situaţie creată prin Legea aflată la promulgare. Această situaţie echivalează cu o imixtiune a autorităţii legislative asupra autorităţii judecătoreşti şi reprezintă o încălcare a Art. 126 alin. (1) din Constituţia României’, susţine şeful statului.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor le sunt impuse noi obligaţii cu privire la denumirea pe care o poartă şi cu care s-au făcut recunoscuţi în domeniul în care activează, ‘astfel încât prin efectele retroactive ale prevederilor legii aflată la promulgare se nesocoteşte atât principiul securităţii juridice, cât şi principiul protejării încrederii cetăţenilor în lege’.

‘Noile cerinţe în privinţa denumirii asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor au efecte retroactive întrucât instanţele de judecată şi persoanele care au înfiinţat asemenea entităţi nu aveau cum să ia în considerare noile prevederi, iar acum, practic, se regăsesc într-o altă situaţie juridică decât cea avută în vedere la data constituirii’, argumentează şeful statului.

Astfel, subiectelor de drept vizate le sunt impuse condiţii şi efecte pe care nu le-au avut în vedere atunci când au decis înfiinţarea şi nici nu puteau fi prevăzute din moment ce dispoziţiile legale în vigoare nu prescriau o asemenea conduită, adaugă Băsescu.

În opinia preşedintelui, regulile privind denumirea asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor nu erau reglementate în trecut, iar noile reguli, pentru a fi în acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii, ar trebui aplicate numai pentru viitor, nu şi pentru trecut.

Actul normativ contestat a fost adoptat de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, în 19 iunie 2012, iar ulterior preşedintele a solicitat Parlamentului reexaminarea acestei legi deoarece ‘o asemenea reglementare nu este oportună întrucât aduce atingere ‘securităţii juridice prin obligaţia, prevăzută la Art. II, de a efectua modificarea denumirii asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor deja înfiinţate, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi, astfel încât să fie în acord cu noile interdicţii’.

În urma reexaminării, pe 10 decembrie 2013, Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, a menţinut soluţia iniţială, cu prelungirea termenului de la 6 luni la 2 ani, şi a adoptat Legea, care a fost retransmisă şefului statului în vederea promulgării.