CCR: Dispoziţiile articolului 4 din OUG privind starea de alertă – constituţionale, dacă nu restrâng drepturi (oficial)

În urma deliberărilor, CCR, „cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă sunt constituţionale în măsura în care acţiunile şi măsurile dispuse pe durata stării de alertă nu vizează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi fundamentale”, se precizează în comunicat.

Totodată, arată sursa citată, judecătorii constituţionali, cu unanimitate de voturi, au respins excepţia de neconstituţionalitate şi au constatat că dispoziţiile articolului 2 lit. f) din OUG 21/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

„În motivarea soluţiei pronunţate, Curtea, în mod similar considerentelor pe care s-a întemeiat Decizia 152 din 6 mai privind starea de urgenţă, a statuat că actul normativ care restrânge/afectează drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor sau instituţii fundamentale ale statului cade în sfera interdicţiei prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituţie, astfel că, respectând cadrul constituţional rezultat ca urmare a revizuirii Legii fundamentale din anul 2003, o reglementare cu un atare obiect nu poate fi decât o lege, ca act formal al Parlamentului”, menţionează CCR.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului.
Avocatului Poporului preciza în sesizare că delegarea unor atribuţii de legiferare către autorităţi administrative având ca finalitate restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale încalcă principiul separaţiei puterilor, precum şi prevederile constituţionale potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.

„Avocatul Poporului consideră că Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 21/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu respectă principiul previzibilităţii legii prin definirea defectuoasă a ‘stării de alertă’, care, neavând consacrare constituţională, presupune o circumstanţiere detaliată, la nivel infraconstituţional, a cazurilor în care se poate declara. În realitate, legea prevede doar că se pot lua de către organe administrative orice măsuri, deci inclusiv de restrângere a exerciţiului unor drepturi, deşi art. 53 din Constituţie prevede clar că acest lucru poate fi făcut numai prin lege. În lipsa prevederii unui termen pentru care se poate dispune starea de alertă, ba mai mult, reglementarea posibilităţii extinderii acestuia prin act administrativ, se ajunge în ipoteza în care restrângerea temporară a exercitării unor drepturi şi libertăţi fundamentale capătă caracterul unei îngrădiri permanente aducând astfel atingere însuşi dreptului, ceea ce este contrar art. 53 alin. (2) din Constituţie”, explică Avocatul Poporului.

Potrivit acestuia, Parlamentul şi, prin delegare legislativă, în condiţiile articolului 115 din Constituţie, Guvernul au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală. Autorităţile administraţiei publice nu au o asemenea competenţă, misiunea lor fiind aceea de a asigura executarea legilor