Ce nu ştiaţi despre 20 decembrie. Strania poveste a Sfântului Ignat

Ce spune tradiţia creştină

Sfantul Ignatie Teoforul este sarbatorit pe 20 decembrie. Marturiile despre existenta lui reala sunt putine si confuze. Se crede ca a fost pruncul luat in brate de Hristos si dat ca exemplu de smerenie ucenicilor Sai (Matei 18, 2-4). Potrivit traditiei, Ignatie a fost episcop de Antiohia, al treilea in succesiune la scaunul episcopal, primul fiind Sf. Ap. Petru, iar al doilea Evodiu, conform marturiilor lui Eusebiu, Origen si Ieronim. Pentru ca nu a lepadat credinta in Hristos, a fost aruncat in arena si sfasiat de lei, in jurul anului 110, in timpul domniei imparatului Traian (98-117). Actele martirice, care prezinta sfarsitul lui Ignatie, spun ca, aruncat fiarelor in arena, acestea i-au sfasiat trupul, ramanand intregi numai oasele mari. Acestea au fost stranse cu evlavie de crestini, fiind duse in Antiohia si asezate intr-o biserica din afara portii orasului, numita Dafne. Imparatul bizantin Teodosie al II-lea le-a adus cu mare cinste in oras, in vechiul templu al zeitei Fortuna, pe care o transformase intr-o biserica cu hramul „Sf. Ignatie”. In anul 637 au fost duse la Biserica Sf. Clement din Roma, unde odihnesc si astazi. Anul martiriului Sf. Ignatie nu a fost stabilit cu exactitate, propunandu-se intervalul 107-110. Cei mai multi cercetatori inclina spre anul 107 (indicat si de Eusebiu de Cezareea), deoarece jocurile celebrand victoria asupra dacilor (106) au avut loc in anul imediat urmator. Particele din moastele sale se afla, conform traditiei, in Catedrala episcopala din Galati, la Schitul Darvari din Capitala si la Manastirea Tismana.

Şi ce legătură au toate astea cu tăiatul porcilor?

Niciuna. Obiceiurile romanesti de Sfantul Ignat aseaza peste traditia crestina numeroase elemente precrestine. In plin post al Craciunului o sarbatoare legata de taiatul porcului si degustarea carnii nu are niciun suport in doctrina crestina, dimpotriva. Dar stravechea lume rurala romaneasca avea propriile ritmuri. La inceputul iernii se taia porcul iar acest sacrificiu se facea dupa anumite ritualuri pagane care s-au transmis pana azi. Asa se face ca insusi Sfantul Ignat a devenit personajul a numeroase legende in care apare mai degraba ca un taran sfatos de la noi. Uneori frate cu Moş Crăciun, bate la uşa unui batran si ii cere sa taie porcul si sa dea mancare copiilor. Alteori e el insusi un batran care isi doreste copii si se lasa ispitit de diavol. In fine, in unele legende Ignat e un fiu neindemanatic care vrea sa taie porcul si scapa taisul securii in teasta tatalui sau. Oricum, intre Sfantul din traditia crestina si cel din traditia romaneasca nu exista nicio legatura. E unul din numeroasele exemple de suprapunere a crestinismului peste vechi ritualuri pagane.