Ce scrie presa internaţională despre criza din Ucraina

Sigur, faptul că ucrainenii și rușii se așează la discuții este în sine un progres diplomatic, dar așteptări de găsire a unei soluții nu are nimeni. Părerile despre definiția termenului „detensionare” sunt mult prea diferite, iar realitatea din teren e aia care e. Așa că Occidentul mai joacă și la altă masă, aceea a manevrelor militare sporite în estul continentului. Mesajul e destul de clar: Vladimir, nu exagera pentru că și noi știm să ne jucăm în alt fel. În același mesaj se înscriu și declarațiile referitoare la viitoare sancțiuni aplicate Moscovei. Tuturor le e clar că situația nu se va rezolva fără dialog, așa că strategia e una dublă. Ce se întâmplă însă la Kremlin? Toate aceste amenințări mai mult sau mai puțin subtile îi lasă indiferenți pe ruși care par că nu înțeleg despre ce e vorba în propoziție. Moscova știe una și bună: Ucraina trebuie federalizată. Kievul nu vrea să discute la Geneva chestiuni de politică internă. Rămâne Occidentul, care dacă nu va fi luat în serios cu perspectiva sancțiunilor economice directe își va pierde orice urmă de credibilitate, scrie RFI Romania. 

Ce vrea Putin? Să controleze, să slăbească sau să divizeze Ucraina? (Le Monde)

Estul Ucrainei nu e Crimeea, riscurile unei operațiuni de mai orice fel acolo sunt mari pentru Rusia. Diplomații vestici sunt uimiți și se întreabă care va fi următoarea mișcare a lui Vladimir Putin. Întrebarea și mai importantă este însă dacă el însuși știe ce va face.

Există asemănări evidente cu anexarea Crimeei, dar estul Ucrainei e mult mai complicat. A intra cu armata ar însemna un risc major. Economic, anexarea estului ar slăbi bugetul Rusiei. Acestea sunt motivele pentru care Moscova bate apa în piuă pe ideea de federalizare. Ce se va întâmpla mai departe pe teren e greu de spus. Putin este și prizonierul propriei propagande naționaliste cu iz imperialist. Odată pus aparatul în funcțiune și stârnite sentimente în rândul oamenilor, foarte greu să apeși butonul de stop. Pentru toată lumea, momentul Geneva de astăzi va însemna clarificarea opțiunilor viitoare. Kievul, de exemplu, anunță operațiuni antiteroriste, dar, în realitate, nici nu le-a început. Moscova, prin tot ce face, vrea să arate că guvernul ucrainean nu e capabil de nimic, așa că federalizarea e obligatorie. SUA anunță că pregătesc noi sancțiuni, deși nici nu au început negocierile. NATO mută soldați în est și cere Rusiei să și-i retragă pe ai săi de la granița cu Ucraina. Totul se concentrează pe ziua de azi și pe o mână cât mai bună la masa de poker diplomatic. Iar răspunsul la întrebarea inițială se va contura abia după ce cărțile vor fi fost arătate.

Rusia nu e motivată să ajungă la un compromis (Washington Post)

Strategiile nici că puteau fi mai diferite. SUA au ales să strige în gura mare, dar să nu facă prea multe în contextul crizei ucrainene. Rusia, în schimb, a tăcut mai mult, dar rezultatele acțiunilor sale sunt vizibile în Ucraina.

Așa se face că poziția de negociere a Moscovei e una mult mai puternică astăzi, la Geneva. Cu estul Ucrainei în haos, Rusia e pregătită nu să negocieze, ci să dicteze. Și ce se întâmplă cu Vestul? Păi mai nimic. Sigur, nu e greșit că administrația Obama caută să soluționeze diplomatic întreaga situație, dar diplomația nu pică din cer. Ea trebuie susținută cu un raport de forțe cel puțin egal cu adversarul, ceea ce în contextul ucrainean nu e cazul. Prin strategia de a nu face nimic, Barack Obama a asigurat, practic, eșecul rundei de la Geneva. După aceea, ar trebui să se trezească și să treacă la acțiuni care să-i dea lui Putin motiv serios de retragere.