Ce se va întâmpla de mâine, cu economiile lumii, după şedinţa crucială a strategilor FED

Mai toţi analiştii  din lume sunt de părere că Federal Reserve (FED, banca centrală a SUA, sau, mai precis, sistemul federal de emisiune şi control monetar, format din 12 bănci de emisiune regionale) a ajuns spre finalul programului său de stimulare a reluării creşterii economice. Unii spun că foarte aproape, dar în fapt nimeni nu ştie cât de aproape.

La cel mult şase luni depărtare, totuşi.

Cert este că Ben S. Bernanke, preşedintele FED, s-ar putea regăsi curând în situaţia de a-şi dori să-şi încheie mandatul cât mai fericit cu putinţă, încheind şi un ciclu economic amar din istoria economiei americane şi a lumii.

Preşedintele SUA, Barack Obama, tocmai a observat, recent, că Ben Bernanke  a stat la cârma FED mai mult decât şi-ar fi dorit (marele Ben).

Observaţia prezidenţială a întărit impresia generală a comentatorilor de la Washington că, din ianuarie, lumea financiară va căuta să descifreze mesajele monetare ale altcuiva decât ale lui Ben.

Acesta este un motiv în plus ca Ben Bernanke  să vrea să ia o măsură care să certifice că economia americană s-a însănătoşit şi că este din nou glorioasă şi eficientă cum şi-o doreşte lumea, inclusiv competitorii săi.

După o serie de operaţiuni dramatice şi valuri gigantice de infuzii de lichidităţi în sistemul financiar american şi, inevitabil în cel al lumii, FED a ajuns să împrumute bani băncilor cu dobândă zero, mai exact, oficial, între 0 şi 0,25%.

Ca să sporească forţa demersului său, FED mai şi cumpără, tot de la bănci de fapt, titluri de stat emise de Guvernul SUA, ca şi titluri ipotecare, pentru a le menţine la un preţ care să îndepărteze pericolul prăbuşirii acestora.

Ce va spune „şeful dolarilor”

„Ben Bernanke ar putea spune mâine (în seara acesta, n.r.) că instituţia sa este pregătită să reducă treptat programul de achiziţii, în al doilea semestru al anului, în funcţie şi de felul în care, de pildă, piaţa muncii se stabilizează la un nivel al şomajului de 6,5%”, prevede Andrei Rădulescu, analistul senior de la SSIF Broker, răspunzând întrebărilor ECONOMICA.NET.

Un alt semn aşteptat de FED este creşterea investiţiilor făcute de companii.

Reducerea treptată poate ajunge la 0 achiziţii, desigur, dar „creşterea dobânzii de refinanţare nu va veni înainte ca FED să mai şi vândă din titlurile cumpărate”, adaugă Andrei Rădulescu.

„Rămân la părerea din urmă cu câteva zile: miercuri, preşedintele Ben Bernanke ne va spune că: 1) aşteptările în legătură cu posibilitatea unei restricţionari importante a abordărilor monetare din SUA sunt exagerate şi 2) Rezerva Federală rămâne pregatită pentru o reducere cantitativă a QE3 (quantitative easing, numele programului de infuzie de capital) în Semestrul 2 din 2013, dar există, de asemenea, spaţiu de manevră teoretic în directia unei majorari cantitative a QE3, dacă va fi nevoie”, crede şi Mihai Nichişoiu, de la casa de brokeraj Tradeville.

Cu alte cuvinte, mai nimic nou

Probabil că nici nu ar fi nevoie de vreun alt mesaj decât unul relativ. „Pieţele financiare au inclus deja în preţuri şi cotaţii eventualitatea că FED va reduce QE3. Nu cred că se va produce vreo ruptură a evoluţiilor cotaţiilor”, spune Andrei Rădulescu.

Nu va avea loc nici vreo criză de lichidităţi în economia reală, care s-a descurcat în aceşti ani tot mai mult tot pe cont propriu, căci „banii pompaţi de FED au luat mai ales drumul speculaţiilor bursiere. Băncile au preferat să câştige din trading cu banii luaţi la o dobândă foarte mică”, constată analistul de la SSIF Broker.

„Gradul de rotaţie al masei monetare americane este la minime istorice”, argumentează Andrei Rădulescu, pentru ECONOMICA.NET.

O dovadă că nu se va întâmpla nimic deosebit de mâine încolo este faptul că „investitorii de pe Wall Street au ridicat a nepăsare din umeri” la aflarea unor noi veşti bune despre economia americană, apărute chiar ieri, în ziua începerii întâlnirii de două zile a strategilor FED.

Ce se va întâmpla de mâine în lume?

Economia americană a dat tot mai dese semne că a reluat ciclul de creştere şi FED este fundamental obligată să revină la o administrare monetară normală. Mai ales că a acumulat şi a concentrat în propriul bilanţ mai  mult risc decât ar putea duce, în mod normal o bancă centrală obişnuită.

„Mai devreme sau nu, vor opri programul, pentru că FED a acumulat riscuri mari în propriile poziţii. Banii pompaţi ar trebui să se întoarcă la ei (FED. n.r.), căci băncile, care le vând bondurile acum, ar trebui să le răscumpere. Sau bondurile vor ajunge la maturitate.“, explica Valerian Ionescu, şeful brokerilor de la BCR, în SENTIMENTUL de dimineaţă din 22 mai.

În politica monetară, „normalitatea s-ar traduce, de pildă prin rate de dobândă de 2,5 – 3%”, apreciază analistul senior  Andrei Rădulescu, de la singura casă de brokeraj listată la Bursa din Bucureşti, SSIF Broker Cluj Napoca.

Până la reducerea dobânzii, însă, mai este ceva drum de parcurs. „Nu poţi trece direct de la achiziţii lunare de bonduri (titlurile de stat, n.r.) de 85 de miliarde de dolari, la vânzarea acestora. Darămite să mai şi reduci dobânda. Astfel că toate acestea se vor face gradual, dar nu de mâine”, crede Andrei Rădulescu.

De aceea, editorialistul Jon Hilsenrath de la Wall Street Journal pare că este pe „contre pied” cu estimările liniştitoare de joi, precum că că „Marele Ben” este pregătit să calmeze aşteptările privind o creştere a ratei cheie a dobânzii. Sau nu neapărat, cunsocut fiind că Jon Hilsenrath este unul dintre jurnaliştii favoriţi ai FED, prin care se spune că Ben îşi plasează mesajele.

Este un mesaj întortocheat, întors pe dos. „Ben este opregătit să liniştească apele că nu va ridica dobânda”, poate însemna de fapt, „Ben va ridica dobânda pînă în cele din urmă”. 

Este important că, în ciuda speculaţiilor bursiere de până acum, care arătau nervozitate, mai ales de partea  vânzătorilor, atunci când economia dădea semne bune. Speculatorii se temeau că li se taie finanţarea.  De data asta par să nu se mai teamă.

Şi Mihai Nichişoiu, de la Tradeville, se aşteaptă ca monedele mici să corecteze pozitiv, poate chiar şi leul, şi ca „bursa americană de acţiuni şi cotatiile bondurilor guvernamentale să noteze aprecieri”.

Europa, defazată

Dacă strategii FED se gândesc cum să surprindă momentul protrivit pentru a reveni la o politică monetară la parametri normali şi nu de avarie, Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene, abia a ajuns la stadiul în care să repete că aceasta este gata să acţioneze ca să ajute economia zonei euro, mai exact să pompeze lichidităţi. Important este însă că pericolele par să rămână în urmă şi că economiile lumii vor creşte, mai repede sau mai încet, în funcţie de factorii de competitivitate ai fiecăreia.