CE va propune atingerea unei ţinte orientative de 27% pentru energia regenerabilă în 2030

Jurnaliştii britanici se aşteaptă ca măsura să nemulţumească profund organizaţiile de mediu, dar şi ţări precum Germania, care şi-au propus să se bazeze din ce în ce mai mult pe energia curată şi să renunţe la energia nucleară şi la cea poluantă.

Pe de altă parte, evitarea impunerii unei ţinte obligatorii vine ca urmare a preţurilor din ce în ce mai mari la energie pe care trebuie să le suporte consumatorii europeni, atât populaţia, cât şi industria, ca urmare a costurilor uriaşe de mediu.

Pentru 2020, Comisia Europeană a impus atingerea unei cote obligatorii de 20% din consumul intern brut pentru sursele regenerabile de energie, creşterea eficienţei energetice cu 20% şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră tot cu 20%.

Astfel că schimbarea de atitudine a Comisiei Europene, de la obligaţie la sugestie, este văzută ca fiind extrem de importantă.

Aceasta mai ales în condiţiile în care Germania, principala putere economică europeană, militează pentru ţinte obligatorii, în timp ce Marea Britanie, care marşează puternic pe energia nucleară, este adepta ţintelor orientative.

Pentru 2030, accentul va cădea pe măsuri de ordin tehnic pentru modernizarea infrastructurii energetice, pentru implementarea contoarelor şi a reţelelor inteligente, dar şi pentru îmbunătăţirea capacităţii de a tranzacţiona electricitate peste graniţe.

Discuţiile pe această temă la nivel european au fost influenţate de îngrijorările cu privire la suportabilitatea consumatorilor europeni de a plăti subvenţiile pentru energia regenerabilă în UE, care au generat costuri foarte mari pentru industrie şi au diminuat competitivitatea produselor europene, în special în relaţia cu cele americane.

Uniunea Europeană a pierdut teren din acest punct de vedere, în contextul în care boomul de gaze de şist din Statele Unite a dus la scăderea preţurilor la utilităţi peste Ocean şi a determinat o adevărată renaştere industrială americană. Preţul gazelor a scăzut cu 66% în SUA între 2005 şi 2012, în timp ce, de cealaltă parte a Oceanului, preţul gazelor pe pieţele europene a crescut cu 35% în acelaşi interval.

Îngrijorate de decalajul de competitivitate, care se adânceşte, industriaşii europeni au cerut o regândire completă a politicii europene energetice, solicitând reducerea subvenţiilor. Companiile au făcut lobby împotriva stabilirii unei ţinte obligatorii pentru anul 2030, susţinând că o astfel de obligativitate va reduce flexibilitatea cu care guvernele pot decide modul în care vor diminua emisiile de gaze.

Marea Britanie crede că o ţintă care să se refere mai degrabă la reducerea emisiilor decât la regenerabile este suficientă pentru a crea un mix energetic mai puţin poluant. Alături de Franţa, Italia, Germania, Olanda şi Spania, britanicii susţin o reducere cu cel puţin 40% a emisiilor poluante în anul 2030, comparativ cu nivelul din 1990. Unele ţări est-europene se tem că acest procent este prea mare, la fel şi comisarii europeni care au în gestiune portofoliile industriale, care cer o reducere de doar 35% pentru emisiile de gaze.

Companii europene puternice, precum E.ON, au militat împotriva unei ţinte pentru regenerabile, în timp ce producătorii de infrastructură pentru regenerabile, precum Alston sau Vestas, au făcut lobby pentru ţinte mai mari de 30%.

Grupurile ecologiste susţin că, fără ţintele obligatorii, nu s-ar fi dezvoltat niciodată tehnologia regenerabilă, iar Greenpeace a cerut ţinte obligatorii chiar de 45%.

După ce Comisie Europeană va veni cu această propunere, pe 22 ianuarie, liderii din cele 28 de ţări europene vor decide, în martie, dacă vor impune sau nu ţinte obligatorii pentru anul 2030.