Cea mai imorală decizie a politicienilor a fost menţinerea categoriei de coasigurat până în august 2025. Aţi asistat cu indiferenţă la ravagiile precarităţii vieţii acestor oameni pe care i-aţi ţinut în neputinţă pentru 650.000 de voturi

Oameni care parte importantă a vieţii lor de adult au fost coasiguraţi la sănătate, oameni care deci nu au muncit, nu au avut de ce, nu au fost forţaţi să îşi caute de muncă, cât încă erau în putere, mai tineri, mai dispuşi şi mai sănătoşi să o facă.

Să fie limpede. Aceşti oameni au fost ţinuţi captivi în mod deliberat în neputinţă învăţată, coasiguraţi la sănătate, pentru aproximativ 650.000 de voturi.

Oameni ţinuţi deliberat de politicieni în proximitatea sărăciei şi a bolii, la o distanţă confortabilă şi atent calculată din peniţa stiloului de politicieni faţă de precaritate sub toate formele ei relevante.

Oameni ale căror profiluri socio-profesionale au fost bine cunoscute şi studiate de politicieni, în baza cărora au decis că pe dumneavoastră, cei 650.000 de coasiguraţi până în septembrie 2025, pot oricând conta, nu-i veţi dezamăgi, v-au antrenat prea mulţi ani în neputinţă până când aţi ajuns să-i credeţi că nu puteţi să ieşiţi din spirala ei.

V-au antrenat prea mulţi ani în neputinţă până când aţi îmbătrânit şi nici dacă vreţi, şi ştiu că unii dintre dumneavoastră vreţi, dar nu mai puteţi să ieşiţi din acest statut în care aţi fost retrogradaţi intenţionat de politicieni.

Doamnelor şi domnilor foşti coasiguraţi, dumneavoastră aţi fost antrenaţi de politicieni să internalizaţi acest statut de coasigurat nu doar în relaţia dumneavoastră cu asigurarea socială la sănătate, ci în relaţia dumneavoastră profundă cu societatea.

Aduşi şi ţinuţi în precaritate, în timp ce vi s-a spus suav, cu viclenie, de către politicieni, ani la rândul, direct sau indirect, să staţi liniştiţi, să nu schimbaţi nimic în viaţa dumneavoastră, are statul grijă de dumnevoastră, aţi irosit din vina lor, a politicienilor, ani buni în care şi dumneavoastră aţi fost mai sănătoşi, mai tineri, aţi irosit oportunităţi pe care nici măcar nu le-aţi sesizat, ca să vă angajaţi, să construiţi pentru dumneavoastră alt deznodământ al biografiei personale, nu cel impus de politician pentru un vot. Cel ales de dumneavoastră. Cu mintea, cu putinţa şi voinţa dumneavoastră.

Înţelegeţi de ce spun apăsat că e cea mai perfidă şi imorală decizie a politicienilor în privinţa finanţării sistemului asigurărilor sociale de sănătate?

Domnilor politicieni, domnilor tehnocraţi, spuneţi-mi ce să-i răspund eu unui om cu handicap, de o gentileţe rară, care mă întreabă elegant, în ciuda, din miezul situaţiei-limită în care se află, cu soţia care brusc nu mai e coasigurată la sănătate, bătrână, bolnavă, neputincioasă, care şi-a dedicat viaţa îngrijind acest om cu dizabilitate? Sunteţi abili, versaţi, ştiţi cum să ameţiţi electoratul. Aştept răspunsul pe care dumneavoastră, domnilor politicieni, îl veţi oferi conştiinţei dumneavoastră.

Domnilor politicieni, aceşti 650.000 de oameni (au fost şi mult mai mulţi în urmă cu 10 ani) sunt conştiinţa dumneavoastră care ar trebui să vă bântuie, să nu vă lase să dormiţi noaptea deloc, când ştiţi sau aflaţi acum că sunteţi responsabili pentru precaritatea în care i-aţi adus şi din care nu aţi vrut să-i scoateţi cât încă mai puteau obiectiv să îşi schimbe semnificativ viaţa, să muncească, să înveţe altă meserie, să o ia de la capăt pentru „mai bine”.

Când tu, tehocrat, care înţelegi cel puţin la fel de bine şi de tehnic ca mine finanţarea sistemului asigurărilor sociale de sănătate, cine aduce banii la FNUASS, cât e deficitul, cum urcă până în toamnă pentru a fi domolit ulterior prin subvenţii virate de stat (această sursă abstractă de bani ai tuturor şi ai nimănui pe care politicianul o invocă cu aplomb atunci când nu vrea să corecteze o greşeală), cât sunt subvenţiile, ritmurile de creştere a încasărilor şi plăţilor pe marile capitole din execuţia Fondului, când tu, tehnocrat, ştii bine câte categorii de oameni sunt asigurate fără plata CASS, şi ştii bine că eliminarea categoriei de coasigurat e o decizie corectă, raţională, pentru binele comun al pacienţilor asiguraţi care accesează sistemul asigurărilor sociale de sănătate, dar alegi să taci sau să vorbeşti în şoaptă, de teamă că vei deranja sau vei fi demis, atunci să ştii că ai luat o decizie imorală pentru această naţie. Nu te-ai ridicat la înălţimea funcţiei pe care ai ocupat-o.

Imoralitatea acestei decizii, acestei tăceri instituţionale, acestei laşităţi instituţionale a crescut odată cu timpul scurs de la introducerea categoriei de coasigurat.

Domnilor foşti preşedinţi ai CNAS, pe toţi vă respect şi nu pun la îndoială probitatea dvs. profesională, vă întreb de ce nu aţi vorbit public, asumat, despre acest subiect sensibil. Te teamă că vă vor insulta şi batjocori cum fac aceşti oameni cu mine? Nu de dragul funcţiei nu aţi vorbit, ci pentru că e un subiect prea delicat, pe care oricât de bun comunicator ai fi, nu îl poţi aborda fără să te expui riscului major de a fi linşat public.

Cu cât aţi amânat mai mult eliminarea categoriei de coasigurat, cu atât mai greu e să o elimini, fără să produci ravagii în rândul celor afectaţi. Oameni aduşi într-o precaritate nu doar materială, socială, ci a stării de sănătate inclusiv emoţionale. Fiindcă au fost obligaţi să metabolizeze un statut nou într-o etapă a vieţii de fragilitate, într-un context social şi economic dificil, de recesiune tehnică, nici nu-i nevoie să o numim, pentru că cetăţeanul simte criza nemijlocit, nu are nevoie de profesori de economie şi de guvern să-l înveţe că-i este foarte greu să supravieţuiască.

Domnilor politicieni, ani la rândul aţi lăsat aceşti oameni să trăiască în proximitatea precarităţii materiale şi a bolii şi nicio clipă nu le-aţi spus public, ‘oameni buni, fiţi pregătiţi să fiţi scoşi din acest provizorat prelungit. Vă ajutăm să metabolizaţi din iniţiativa dumneavoastră, a coasiguraţilor, un statut nou. Spuneţi de ce aveţi nevoie. Noi, politicienii, vă ascultăm şi vă ajutăm să dobândiţi alt statut’.
Nu aţi făcut asta.

Din prăpastie plânsul neîncetat şi domol al acestor oameni de acum cuminţi nu l-aţi mai auzit. Din peşteră i-aţi motivat să iasă doar la vot.

Fapt e că 650.000 de oameni foşti coasiguraţi la sănătate, aduşi în neputinţă, sunt conştiinţa tuturor politicienilor şi tehnocraţilor care au ales să nu-i scoată din spirala neputinţei învăţate, de teamă să nu se contamineze cu neputinţa lor, de teamă că vor fi aspru judecaţi de societate, menţinând articificial acalmia socială şi ea precară, ca multe dintre lucrurile nerezolvate din societate, pentru care toţi cei care ne-au condus au o imensă vină: că au tăcut.

Contextul, succint:

Legea 141 din 2025 a adus cele mai mari şi profunde schimbări în finanţarea sistemului asigurărilor sociale de sănătate din ultimii 27 de ani, de la înfiinţarea CNAS (la 1 ianuarie 1999).

Sistemul asigurărilor sociale de sănătate e finanţat în mare parte din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS), gestionat de CNAS.

FNUASS a avut doar trei surse mari de venit până la T0 – august 2025. Finanţatorii Fondului Sănătăţii au fost:

• salariaţii, cărora li se reţine CASS pentru fiecare sursă de venit din salariu, dacă au mai multe contracte individuale de muncă, oamenii cu unele venituri extrasalariale, care plătesc fie obligatoriu, fie opţional CASS, plafonată, în baza declaraţiei unice la Fisc. CASS din veniturile ambelor categorii  – salariaţii şi oamenii cu venituri extrasalariale – e virată la ANAF şi de acolo la FNUASS.
• deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor care plătesc taxa clawback.
• subvenţiile de la stat.

Cristina Şomănescu are 17 ani de experienţă în jurnalismul economic. E specializată în finanţarea sistemului asigurărilor sociale de sănătate, în taxarea muncii şi în pensii de serviciu civile şi militare. Scrie la Economica.net.