Cei mai bogati oameni de pe planetă generează tot atâtea emisii ca cele două treimi dintre cei mai săraci

Adaugă-ne ca sursă preferată

Deşi lupta împotriva schimbărilor climatice reprezintă o provocare comună, unii oameni sunt mai responsabili decât alţii şi politicile guvernamentale trebuie să fie adaptate în consecinţă, a declarat Max Lawson, coautor al raportului publicat de acest ONG care militează împotriva sărăciei.

„Cu cât sunteţi mai bogat, cu atât este mai uşor să vă reduceţi emisiile personale şi pe cele asociate investiţiilor voastre. Nu aveţi nevoie de cea de-a treia maşină, de a patra vacanţă sau să investiţi în industria cimentului”, a spus el.

Raportul intitulat „Egalitate climatică: o planetă pentru cei 99%” se bazează pe cercetări compilate de Institutul Mediului Înconjurător din Stockholm (SET) şi analizează emisiile legate de consumul asociat cu diferite categorii de venituri până în 2019.

Una dintre principalele concluzii constă în faptul că cei mai bogaţi oameni ai lumii – reprezentând 1% din populaţie, adică 77 milioane de persoane – sunt responsabili pentru 16% din emisiile globale asociate cu consumul lor.

Este acelaşi procent (16%) înregistrat pentru 66% din populaţia cea mai săracă, adică 5,11 miliarde de persoane.

Pragul de venituri pentru cei mai bogaţi din categoria 1% a fost ajustat în fiecare ţară în funcţie de paritatea puterii de cumpărare – de exemplu, în Statele Unite, pragul este de 140.000 de dolari, iar echivalentul kenyan este de aproximativ 40.000 de dolari.

În Franţa, în 10 ani, cei mai bogaţi din categoria 1% au emis la fel de mult carbon în fiecare an ca 50% dintre cei mai săraci.

Dacă se exclud emisiile asociate investiţiilor sale, Bernard Arnault, CEO-ul grupului francez de lux LVMH şi totodată cel mai bogat francez din lume, are o amprentă carbon de 1.270 de ori mai mare decât cea a francezului de rând.

„Noi credem că dacă guvernele nu adoptă o politică climatică progresistă, prin care persoanele care emit cel mai mult sunt invitate să facă sacrificiile cele mai mari, atunci nu vom obţine niciodată politici bune în acest domeniu”, a declarat Max Lawson.

Acest lucru ar putea consta într-o taxă pentru cei care zboară cu avionul de peste 10 ori pe an sau într-o taxă pe investiţii non-ecologice mult mai mare decât taxa pe investiţii ecologice.