Celebra Casă Hrisicos din Constanţa, construită în 1903, a fost scoasă la licitaţie cu un preţ de pornire de 3,8 mil. euro

Clădirea se evidențiază prin stilul său eclectic, cu elemente neoclasice dominante și detalii Art Nouveau specifice începutului de secol XX. Ea a constituit un reper pentru realizarea viitoarelor edificii din piața Ovidiu, proiectate în principal de arhitectul Adolf Lintz în stil vienez.

Casa Hrisicos este unul dintre cele mai vechi imobile care s-a păstrat din vechea configuraţie a zonei și, în momentul ridicării, forma colțul străzilor Traian și Pescarilor (cea din urmă dispărută între timp). Construită de Gheorghe Hrisicos, „simplu băiat de prăvălie” ce a devenit rapid un cunoscut negustor de vinuri şi proprietar de imobile centrale, Casa Hrisicos a fost inaugurată cu mare fast în toamna anului 1903.

Concepută ca hotel de lux, cu restaurant cu bucătărie pescărească şi internaţională la parter, s-a impus rapid ca reper al orașului, dar povestea de succes a proprietarului nu a ținut mult, deoarece a fost dat în judecată de băncile fraudate şi alți negustori înşelaţi. Supranumit de presa vremii „escrocul bancher din Constanţa”, Gheorghe Hrisicos se va refugia în Rusia, de unde va fi extrădat şi condamnat la doi ani de închisoare.

Însă, scandalul financiar și procesul puternic mediatizat i-au asigurat Casei Hrisicos o reputaţie de neegalat, fiind frecventată de personalități ca Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță și Take Ionescu. În timpul Primului Război Mondial clădirea a fost devastată și redeschisă abia în octombrie 1924, ca sediu al Băncii Populare Steagul Dobrogei.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost locul favorit al comandanţilor militari germani, care au supravegheat oraşul şi operaţiunile de la malul mării. Imediat după 23 august 1944, apartamentul cu balcon a fost ocupat de comandantul militar sovietic al oraşului.

Ulterior, comuniștii au naționalizat clădirea și au transformat-o în cazarmă/comandament, iar după reparaţii capitale, în 1974, a îndeplinit funcţia de restaurant, cramă şi cazare sub denumirea „Pelican”.

După căderea comunismului, imobilul a servit ca sediu pentru diferite bănci, fiind supus unei degradări continue, în special în interior. A intrat în proprietatea actualilor proprietari în 2006 și a a fost restaurată, fiind convertită într-un concept nou şi modern de high-end bistro.