Demarat în 2011 ca un stimulent pentru a determina investitorii să deţină yuani, programul de investiţii pe pieţele străine (RQFII) are acum o cotă globală de 501,77 miliarde de yuani. În prezent, cele mai mari cote din programul de investiţii pe pieţele străine (RQFII) sunt deţinute de Hong Kong (270 miliarde de yuani, Marea Britanie (80 miliarde de yuani) şi Singapore (50 miliarde de yuani).
Firmele din SUA aveau deja o cotă de 29,1 miliarde de yuani la sfârşitul lunii mai.
Programul de investiţii pe pieţele străine face parte din eforturile Chinei de a extinde utilizarea yuanului pe plan global. Viceguvernatorul Băncii Centrale a Chinei a dat asigurări marţi că internaţionalizarea yuanului va fi orientată spre piaţă.
În 30 noiembrie, Fondul Monetar Internaţional a anunţat includerea yuanului, din 2016, în rândul monedelor din coşul de valute DST (Drepturi Speciale de Tragere) folosite de FMI în tranzacţiile internaţionale.
Până acum, coşul FMI cu super-valute includea doar dolarul, euro, lira sterlină şi yenul, însă componenţa sa este revizuită la fiecare cinci ani.
FMI a cerut autorităţilor chineze să accelereze ridicarea restricţiilor în tranzacţionarea liberă a yuanului.
Includerea yuanului în coşul de valute al FMI va pune noi presiuni asupra autorităţilor de la Beijing, care vor trebui să schimbe modul de comunicare cu investitorii şi cu lumea, susţin analiştii.
China s-a angajat să atenueze controlul strâns asupra valorii yuanului şi să-şi deschidă sistemul financiar.
O provocare semnificativă va fi gestionarea presiunilor pieţei pentru o depreciere a yuanului, ţinând cont de încetinirea creşterii economiei, după trei luni în care autorităţile au încercat o apreciere a monedei naţionale.
Autorităţile de la Beijing încearcă să crească utilizarea yuanului în schimburile internaţionale, pentru a reflecta statutul Chinei de a doua economie mondială. Unii analişti preconizează chiar că într-o zi moneda chineză ar putea rivaliza cu dolarul american, care, în prezent, este valuta de referinţă la nivel mondial.
