China va controla importurile de cereale, mai ieftine decât cele din producţia locală

Adaugă-ne ca sursă preferată

Politica de stocare a autorităţilor chineze, care se bazează pe achiziţia de cereale la preţuri mari de la fermieri, a făcut cerealele din străinătate mai atractive pentru utilizatorii finali, ceea ce a obligat guvernul să ia măsuri pentru a limita importurile în creştere. În timp ce Beijingul plăteşte fermierilor chinezi un preţ de 2.220-2.260 de yuani (362,9-269,5 dolari) pentru o tonă de porumb cotaţia actuală pentru porumbul american este de 143 de dolari pe tonă.

‘Ne vom înăspri controalele la importurile şi exporturile de cereale şi în acelaşi timp vor lupta împotriva contrabandei pentru a stabiliza piaţa domestică’ a declarat Wang Yang.

China a decis să respingă porumbul din SUA pe motiv că conţine organisme modificate genetic ceea ce i-a obligat pe clienţii chinezi să se adreseze unor exportatori non-tradiţionali, precum Bulgaria şi Ucraina, în încercarea de a acoperi golul rămas liber ca urmare a restricţiilor impuse livrărilor provenite din SUA.

‘Diferenţa mare de preţ între piaţa domestică şi cea externă a declanşat o creştere a importurilor de cereale. Stocarea cerealelor de toamnă se confruntă cu multe dificultăţi şi probleme’ a mai spus vice-premierul chinez. Potrivit acestuia facilităţile de stocare ar trebui să fie utilizate şi mai multe companii vor fi încurajate să stocheze cereale pentru a se asigura că fermierii vor putea să-şi vândă recolta.

Deşi autorităţile chineze nu dezvăluie detalii cu privire la stocurile de cereale, analiştii estimează că înainte de debutul perioadei de recoltare China avea stocuri de porumb de aproape 100 milioane de tone, echivalentul a jumătate din consumul domestic anual. De asemenea, analiştii se aşteaptă ca Beijingul să stocheze o cantitate mare de porumb pentru al treilea an la rând, în exerciţiul care se va încheia în luna septembrie 2015.

Wang Yang a precizat că China se confruntă cu noi provocări în creşterea veniturilor şi producţiei rurale pe fondul încetinirii economiei, adăugând că creşterea costurilor de producţie obligă guvernul să ofere noi subvenţii pentru a se asigura că agricultura rămâne o activitate profitabilă.